Stiinta si arta

Ştiinţa şi arta: două modalităţi complementare de exprimare a lumii naturale, una analitică, cealaltă intuitivă. Ne-am obişnuit să le vedem ca fiind contrare dar nu depind ele una de cealaltă?

Omul de ştiinţă, încercând să reducă complexitatea la câteva legi fundamentale prin înţelegerea fenomenului natural, nu este tot el artistul ce se aruncă în bogăţia de forme?

Nimeni nu ştie cu siguranţă cum apar spiralele din seturile Mandelbrot şi Julia din simple ecuaţii neliniare şi nici de ce urmăresc ele atât de aproape modelele din natură. Aceste teme sunt în prim planul cercetării matematice şi ştiinţifice actuale. Când o serie de ecuaţii este lăsată în seama propriilor sale iteraţii întortocheate, matematica însăşi pare să găsească plăcere în plăcerea vizuală naturalistă. În prezent, profunda şi deseori misterioasa legătură dintre aceste două domenii pare să devină brusc mai strânsă.

Oamenii de ştiinţă sunt prinşi în mijlocul acestei interacţiuni dintre raţiune şi observaţie, obţinând noi instrumente puternice pentru a modela fenomenele naturale. De asemenea, ei trebuie să facă faţă provocării stârnite de asimilarea unei noi viziuni asupra Universului şi perimarea multor tipare de gândire îngrădite.

Filed under: digital stuff, analitica, arta, digital, exprimare, fractali, intuitiva, Mandelbrot, stiinta

Fractalii azi

În anii `90, fractalii au fost mult folosiţi în diverse domenii: producţiile cinematografice importante îi foloseau pentru efecte speciale, sistemele de redare grafica pe calculator pentru a crea construcţii naturale, oamenii de ştiinţă şi matematicienii transformându-i într-o unealtă indispensabilă pentru munca lor.

Pe măsură ce potenţialul acestei noi geometrii este recunoscut, din ce în ce mai mult şi calculatoarele devin din ce în ce mai rapide, fac interacţiunea mai uşoară, instrumentele de desenare fractală vor deveni parte a majorităţii sistemelor de grafică pe calculator.

În mod sistematic se încearcă aflarea unor reguli din care să reiasă faptul că ordinea se stabileşte în procesele complexe. Imaginile sunt părţi integrante ale acestei tradiţii ce reflectă ordinea şi haosul dar şi competiţia lor pentru a coexista, arătând tranziţia de la una la cealaltă  şi cât de complexă este această zonă de tranziţie prin idealizări simplificate ale realităţii. Principiul părţii asemănătoare cu întregul este cuprins şi realizat aproximativ în natură, actualmente procesele care produc astfel de structuri fiind situate deja în matematică şi fizică. Benoit B. Mandelbrot a fost cel care „ne-a deschis ochii” pentru a observa geometria fractală a naturii, în care aceeaşi operaţie este efectuată în mod repetat, producţia unei repetiţii fiind modul de pornire al repetiţiei următoare.

Fractalii se află peste tot în jurul nostru, luând forma unui lanţ muntos sau regăsindu-se în unduirea liniei de ţărm. Ca şi norii, unii fractali suferă schimbări continue, în timp ce alţii, cum ar fi copacii sau sistemul vascular uman reţin structura pe care au căpătat-o în evoluţia lor. Conceptul matematic de fractal caracterizează obiecte cu o diversă gamă de structură şi care altfel reflectă principiul ierarhic de organizare. Obiectele fractale nu îşi schimbă forma în mod semnificativ când sunt observate la microscop. Mandelbrot a găsit în 1980 un principiu ce organizează un întreg univers de structuri asemănătoare cu întregul într-o manieră neaşteptată.

Filed under: digital stuff, azi, concept, fractali, Mandelbrot, matematică, tranzitie

Fractalii si teoria haosului

În 1982, Mandelbrot a inventat cuvântul fractal [din latinescul frangere care înseamnă „a sparge în fragmente neregulate”] astfel încât formele au putut fi unificate sub un singur nume, forme pe care matematicienii le abandonaseră ca fiind dezarmant de complexe. Mandelbrot nota: „deoarece cuvântul algebră derivă din cuvântul arab jabara [a lega împreună], între cuvintele fractal şi algebră este o contradicţie etimologică”. După ce a lucrat o perioadă cu fractalii, Mandelbrot a descoperit că procesele iterative* similare pot produce construcţii matematice abstracte cum sunt cunoscutul set Mandelbrot şi setul Julia.

Ca şi alţi fractali, aceste seturi au fost descoperite cu mult înainte de Mandelbrot dar erau atât de complexe încât necesitau calculatoare puternice pentru a le cerceta şi vizualiza. Chiar înainte ca fractalii să fie acceptaţi ca matematică, imaginile pe care ei le prodiceau au devenit foarte populare, matematicieni artişti precum Richard Voss, Greg Turk şi Alan Norton perfecţionând procedurile de bază ale lui Mandelbrot pentru a crea peisaje atât realiste cât şi abstracte. Brusca revenire a matematicii ca artă a fost mult întârziată, ştiinţa şi matematicile din secolele 19-20 pierzând legătura cu vizualul şi intuitivul.

La începutul anilor `80, matematicianul Michel Barnsley s-a alăturat rândurilor mereu crescânde de fractalişti fiind fascinat în mod deosebit de anumite ferigi. Observând modul în care fiecare frunză se aseamănă cu întregul, el a scris un program simplu pe calculator pentru a modela aceste caracteristici. Imaginea rezultată are mult mai reală decât s-a aşteptat şi a devenit curând unul din cei mai faimoşi fractali. Barnseley a continuat să dezvolte o metodă nouă iar în 1985, împreună cu John Elton, a demonstrat că orice imagine din natură poate fi reprezentată cu ajutorul unei categorii de fractali. Acesta a fost un pas uriaş pentru o comunitate intelectuală inundată de fractali dar căreia îi lipsea un sistem inteligibil pentru reprezentarea lor.

*iteraţie- element repetitiv în procesul de generare a fractalilor

Filed under: digital stuff, 1982, categorii, construcţii matematice, digital, fractali, generare, iteratie, iterative, john elton, julia, Mandelbrot, matematică, Michel Barnsley, repetitiv, sistem

Manifestul artei fractale

Arta fractală a apărut acum aproximativ 15-20 de ani. Prima apariţie publică poate fi considerată articolul despre Setul Mandelbrot publicat în „Scientific American” în 1985. De atunci, multe progrese au fost făcute atât în capacitatea de randare cât şi înţelegerea geometriei fractale.

Arta fractală se referă la fractali- forme sau seturi digitale caracterizate prin afinitate şi o cantitate infinită de detalii la toate dimensiunile, care folosesc un proces bazat pe iterative numerice. Arta fractală este o subclasă a artei bidimensionale şi este în multe privinţe similară cu fotografia, o altă formă de artă care a fost întâmpinată cu scepticism. Generarea unui fractal se face cu eforturi artistice şi uneori prin căutare matematică iar fractalii ca artă se diferenţiază în mod clar de alte activităţi digitale prin ceea ce este şi ceea ce nu este.

Arta fractala nu este:
– complet computerizată, în sensul ca nu calculatorul face totul. Fractalul este generat de calculator dar în direcţia dorită de artist
– întâmplătoare sau lipsită de reguli. Fiind bazată pe matematică, randarea fractalilor ţine de determinism. Se aplică aceiaşi paşi imaginii generate având de fiecare dată acelaşi rezultat, mici modificări putând fi făcute voit- astfel devine o activitate ce poate fi învăţată nu un proces haotic de apăsare a butoanelor
– ceva ce poate fi făcut bine de oricine are un computer [oricine poate lua un aparat foto si să facă o poză dar asta nu înseamnă că este şi un fotograf bun aşa cum oricine poate lua o pensulă şi să picteze dar să nu se ridice la nivelul unui mare artist]. Oricine poate crea fractali pe un computer dar nu oricine poate excela

Arta fractală este:
– expresivă. Prin culoarea pictorilor şi umbrele/luminile fotografilor, artiştii învaţă să îşi exprime ideile dar asta nu înseamnă  că nu sunt capabili să folosească acest mediu ca limbaj expresiv într-un mod similar
– creativă. Rezultatul trebuie să fie creat ca în fotografie sau pictură prin abstractizarea formei adunând elementele de bază de compoziţie, culoare şi echilibru folosite în arta vizuală tradiţională. Necesită efort şi inteligenţă în calcularea formulelor precum şi folosirea schemelor cromatice, a paletei de culori dar mai ales a parametrilor ceruţi. Fiecare element poate fi  optimizat, ajustat şi optimizat în cătarea combinaţiei potrivite. Libertatea de a manipula aceste faţete ale unui fractal aduce cu ea şi obligaţia de înţelegere a acestora şi efectele lor din partea artistului.
*Aceasta este o traducere adaptată a articolului „The Fractal Art Manifesto” scris de  Kerry Mitchell.

Filed under: digital stuff, abstractizare, artei fractale, digital, fractal manifesto, fractali, Kerry Mitchell, manifest, manifestul

zelist 715

dupa prima saptamana sunt in prima mie. deci se poate 🙂

Filed under: blogosferoidizari, zelist

Flaiule, haorde!

Astazi va prezint unul din fotografii mei personali, ca celalalt a ramas fara aparat momentan  si are un program mai incarcat. Pe Flavia o gasiti pe flaiu.wordpress.com pentru cine vrea sa vada mai mult, asa ca sper sa aiba parte de o primire calduroasa printre noi. Momentan inca isi aranjeaza pagina dar e harnica asa ca nu imi fac griji.

Filed under: Artisti romani, artisti romani, flaiu, flavia, flavia v., fly, foto, Photo, photography

Interview with Olga Dabrowska

Olga Dabrowska este din Polonia şi a experimentat mai multe tehnici.

De la ilustraţie la concept, de la desen la pictură, de la 2D la 3D jucându-se cu tehnicile digitale şi tradiţionale.

Ai găsit o metodă alternativă la tehnica tradiţională pentru a-ţi exprima ideile. Cum ai început?

La fel ca mulţi artişti desenez de când eram copil. Dar nu am avut parte de educaţie în ce priveşte artele şi chiar am avut o perioadă de câţiva ani în care doar mai făceam o schiţă din când în când. Într-o zi am descoperit lucrări făcute de Linda Bergkvist şi alţi artişti iar încet încet m-au fermecat. Fiind un fan al genului „fantasy”, m-am hotărât să încerc să fac singură ceva, şi cum şi scriu, am început să îmi ilustrez propriile nuvele. La început tradiţional, dar apoi am început să lucrez în digital după ce mi-am cumpărat prima tabletă grafică.

Cum te simţi lucrând în digital?

În primul rând este curat şi nu ocupă spaţiu. Nu îmi trebuie un studio mare, doar un computer şi o tabletă. În al doilea rând, este flexibil, mixând elemente variate ca fotografiile, randarea 3D, vectori şi pictură digitală., aceasta din urmă fiind şi activitatea principală care îmi permite folosirea mai multor medii prin simularea diferitelor materiale: ulei, acrilic, guaşe etc. Dar mai ales, pot oricând să îmi schimb picturile, să modific şi să salvez pentru a vedea progresul [sau nu]. De obicei salvez fiecare pas ceea ce îmi permite să văd unde aş putea îmbunătăţi imaginea finală.

Ai vreo influenţă?

Ar fi pre-rafaeliţii dar în ce priveşte arta digitală sunt prea mulţi. Au fost nişte exemple bune dar nu încerc să le copiez stilul. Am învăţat multe de la Nykolai Alexander care mi-a dat multe sfaturi.

Personajele tale… au creat o lume?

Desigur. Cele mai multe picturi au propriile poveşti, altele sunt create pe baza nuvelelor mele. Pătrund în această lume cu intenţia de a publica un album în care să fie poveştile complete cu tot cu ilustraţie.

Ce te inspiră şi cum ajungi la rezultate?

De obicei ceva întâmplător- o pisică pe stradă, un om cerând o ţigară, sau o pasăre zburând. Alteori, mă inspiră o carte pe care o citesc. După ce fac o schiţă încep să pictez iar imaginea se schimbă, uneori rezultatul fiind complet diferit de ceea ce am intenţionat iniţial. Dar îmi place ca picturile mele să vorbească de la sine aşa că le las să se dezvolte în ritmul lor, în limite rezonabile desigur.

Te joci cu peisaje, animale şi personaje. De ce sentimentul fantezist?

Mereu m-am ascuns în lumea imaginaţiei mele şi mi-a plăcut literatura „fantasy”, arta, fantasticul fiind un mediu natural. Cât despre animale, conform pregătirii sunt zoolog, pasiunea mea e ornitologia şi e ceva natural să îmi placă să pictez animale.

Ce încerci să obţii de la privitori prin ceea ce faci?

Îmi doresc să interpreteze aşa cum văd ei, să le descrie aşa cum şi le imaginează. Uneori aş vrea sa se gândească la mesaje ascunse deşi mă îndoiesc că o fac. Cred ca oamenii se bazează pe ce spun eu despre imaginea respectivă. Asta nu înseamnă că nu voi mai scrie nuvele pentru picturile mele. În general îmi place ca privitorii să rămână în lumea mea pentru o vreme şi să se bucure de ea.

Galeria artistului: http://nakatoni.deviantart.com/

EN                                                                                                        

You found an alternative way to the traditional work to express your ideas. Tell us the story of how you started.

Well, as most of artists I’ve been drawing since I was a child. But I never had art education and in fact I left art for some time (like… many years), doing only simple sketches from time to time. Some day I discovered works of Linda Bergkvist and others and I slowly got enchanted. Being great fantasy fan naturally led me to do something on my own and as I’m also a writer I started to illustrate my own novels. First traditionally, then I turned to digital painting after buying my first tablet. And so it goes.

What it feels like to experience the digital medium?

First of all it’s clean and lets me save space. I don’t need big studio to create, just computer and tablet. Second – it allows flexibility, mixing various elements like photos, 3D renders, vectors and painting (for couple of years I’ve been doing photomanipulations and still I do them from time to time, adding more and more other elements). As for my main domain – digital painting – it allows me to try different medias when I’m using Corel Painter, the software done for simulating traditional media like oils, acrylics, guache etc. And last but not least – I can always change my paintings, repaint them and save under different names to see the progress (or not). Also I usually save the progress steps of my works so that lets me see where I should improve.

Do you have any influences?

Sure. First of all The Pre-Raphaelites, and from digital art there are too many to mention. They are like guides for me but I try not to copy their style but develop my own. I learnt a lot from Nykolai Alexander when she was kind enough to give me some thoughtful advice and lessons.

Your work, your characters… created somehow a world of yours?

Of course. Most of my paintings have their own stories, some are based on my novels. I dig this world with the intention to release an artbook featuring completed stories and illustrations made for them. I’ve been big fan of Dragonlance and Forgotten Realms series for a long time now and currently I found myself getting back to these roots.

What inspires you and how do you get on the results?

Usually it’s something random – cat on the street, man asking for a cigarette or bird flying above me. Sometimes it’s a book I read or as I said before my own story. After doing simple, basic sketch I start to paint and usually the image is changing and evolving in the process of creating so sometimes the final result is different than the one intended. But I like my paintings to speak for themselves so I let them develop the way they want, in reasonable borders of course.

Are there any commissions?

I’ve done some and still I’m available for commissions.

You are playing with landscapes, animals and characters. Why the fantasy feeling?

I’ve always been hiding in the world of my imagination and always loved fantasy literature and art so it’s natural environment for me. As for animals – I’m an animal scientist by education, ornithologist by passion so I naturally love to paint animals.

What do you want to pull out from the viewers with your artwork?

I’d like them to interpret my works the way they see them, describe them in the way they imagine the story involved. Sometimes I want them to think of hidden message but I doubt they do it, at least no one till now gave me the different story for my works. I think people rely on what I say about the character or environment I’ve painted but I really want them to think themselves. That doesn’t mean I’ll stop writing stories for my paintings, of course. In general I’d like the viewers to stay in my world for a while and enjoy it.

More images at: http://nakatoni.deviantart.com/

Filed under: Interviews, desen, digital, interviu, Olga Dabrowska, pictura

Interview with Rome [cogwurx]- abstract painting made in USA

De ce abstract?
De ce nu?

Simt că prin abstract pot ajunge dincolo de ceea ce vreau să spun. Problema ar fi că uneori sunt nesigur de ce vreau să exprim şi mai ales cum să mă exprim. Probabil pentru că sunt o persoană introvertită.
Simt că folosind abstractul pot să ating privitorul la un anumit nivel prin experienţa imaginii, şi sa le vorbească acea experienţă.

Ce crezi despre importanţa culorii?
De cele mai multe ori caut să obţin un răspuns emoţional prin culoare şi/sau mişcare aşadar culoarea este importantă.
Culoarea poate transmite o multitudine de sentimente şi emoţii dar trebuie să fie folosită cu un scop, nu la întâmplare.

La ce dimensiuni preferi să lucrezi?
Am pictat pe diferite planşete şi pânze cu timpul. Depinde foarte mult de ceea ce vreau să fac.

Ce te inspiră? Şi cum îţi vin ideile?
Orice şi oriunde. Mă inspir din viaţă, din întâmplări, pentru a fi personal şi să pot comunica cu privitorul. Ce mă inspiră este dorinţa mea de a ajunge la oameni prin artă.

Ai influenţe?
Da! Am mai multe. Soţia mea îmi este muză. Mă inspiră să dau tot ce am mai bun. Influenţele artistice cuprind artişti de la vechii maeştri ca Rembrandt pâna la arta modernă unde îi pot da ca exemplu pe Robert Rauschenberg şi Fred Otnes.

Despre pictura mea pot să spun că încerc să fac lucrările să respire şi să aibă propria lor viaţă. Cu fiecare lucrare încerc să ajung mai departe, să le fac unice, aşa cum este privitorul.

Galeria artistului: http://www.cogwurx.com/ / http://cogwurx.deviantart.com /

EN

Why abstract?
Why not? :-]
I feel, for me, that with abstract I can get more across of what I want to say. The problem I’m facing, though, is that I am often uncertain of what to say and how to say it. I guess it comes from me being a rather quiet individual.
I feel that by using abstract I can engage the viewer on a deeper level by just having them experience the imagery. And hopefully, speaking to them through that experience.

What do you thing about the color’s importance?
I’ve mostly been trying to get an emotional response with the colors and/or the movement, so I feel that color is really important. Using color can convey numerous emotions and feelings. But it’s got to be purposeful and not slapped on.

What sizes do you prefer?
I’ve painted on different sized boards and canvases over the years. It really depends on the piece that I  want to create. Although, sometimes it depends on the whatever canvas I have lying around that I can reclaim.

What inspires you? And how do you get your ideas?
Everything and everywhere. I get my ideas from life, my experiences in order to give my work the ability to be personal and communicate with the viewer. What inspires me is the desire to reach people through art.

Do you have any influences?
Yes! I have many. My main influence is my wife. She inspires and influences me to do my best. You can all stop gagging now. Anyway, aside from her, my artistic influences range from the old masters like Rembrandt to modern masters, like Robert Rauschenberg and Fred Otnes. I’m also influenced by a lot of artists that I’ve met on DA, like *gregoriousone, *readyo,
~Versatis, *lien, and ~CSISMAN to name a few.

Let us know more about your abstract paintings.
Individual pieces or as a whole? As a whole, I try to make my work breathe and have a life of its own.
With each piece I try to push things a bit further than the last, to make them unique, just like the viewer.

More images at: http://www.cogwurx.com/ / http://cogwurx.deviantart.com/

Filed under: Interviews, abstract, interviu, painting, rome, us, usa

Interview with a future artist

“Loulou”, are 17 ani şi locuieşte în Riyadh, Arabia Saudită. Foloseşte foarte mult creioanele şi desenează ore întregi aproape zilnic.

La doar 17 ani faci nişte desene uimitoare. Detalii, volum… Cât timp îţi ia unul?

Îmi ia cam 15-20 de ore să desenez un portret A4. Motivul pentru care lucrez atât de mult  este că stau să desenez fiecare detaliu pentru că micile detalii care sunt omise de obicei fac un portret să arate ralist.

Ce te inspiră ?

De cele mai multe ori lucrările altor artişti, felul în care desenează, cât de bine surprind emoţiile şi personalitatea într-o imagine dar mai ales îndemânarea pe care o au. Sunt influenţată de oameni şi de ce se întâmplă în jurul meu.

De ce creionul şi acest stil ?

Nu m-a interesat desenul şi cu atât mai puţin portretul. Îmi amintesc că acum 5-6 luni am văzut pe net un portret care m-a lăsat mască iar din acea zi am ştiut că trebuie să ajung un bun desenator. Aşa că am început să exersez cât am putut de mult şi încă mai fac asta pentru că nu sunt nici măcar pe jumătate din cât de bună îmi doresc să fiu.

Cum îţi pregăteşti desenele ?

Prima oară îmi aleg subiectul pe care vreau să îl desenez şi aleg o poză, care trebuie să fie clară şi să aibă detalii. După aceea desenez o grilă peste imagine. Încep cu liniile de contur şi este singurul pas care nu îmi place pentru că trebuie să iasă foarte precis altfel desenul nu va arăta ca poza.

Foloseşti creioane obişnuite ?

Folosesc creioane grafit iar uneori creioane mecanice pentru detalii şi textura părului.

Lucrezi la o anumită scară sau îţi alegi mărimea hârtiei în funcţie de model ?

De obicei folosesc A4 dar daca sunt mai multe detalii aleg o hârtie mai mare. Mărimea foii nu depinde de model ci mai degrabă de poza de referinţă. Nu prea îmi place sa desenez pe foi mari pentru că mă plictisesc repede. Adică, dacă îmi ia 20 de ore pe un A4, imaginează-ţi că pe dimensiuni mai mari îmi va lua mult mai mult timp.

Crezi că îţi influenţează în vreun fel calitatea desenelor starea pe care o ai ?

Da. De fiecare dată când încep un desen, mă gândesc că nu o să îmi iasă. Şi mi se pare ciudat deoarece sunt de părere că un artist ar trebui să fie într-un moment creativ culminant când trece prin stări  furie, depresie sau tristeţe… ce altă cale de a scăpa de aceste stări decât stând într-un loc liniştit cu propriile gânduri şi să te exprimi prin desen. Dar nu este cazul meu…

Foloseşti mult guma de şters sau profiţi de urmele lăsate pe foaie?

Având în vedere că sunt începătoare- am început acum câteva luni- şterg mult. Foarte mult. Nu pot lucra fără guma de şters. Deşi consider că e mai bine să lucrezi în jurul luminii decât să ştergi, îi conferă texturii pielii un efect delicat şi protejează hârtia.

Te loveşti de scepticism referitor la realismul din desenele tale? Şi dacă da, ce le răspunzi?

Uneori mi se spune că desenele arată realist, dar personal nu cred că portretele mele arată chiar aşa. Ceea ce este „deranjant” pentru cineva care desenează un portret în 20 de ore, dar cred că în timp, cu un efort susţinut, desenele mele vor arăta într-un final suficient de realist.

Desenul tău „Băiat cu chitară” mi se pare mai expresiv decât celelalte. S-a produs o schimbare, ţi-ai găsit propriul stil?

Nu ştiu sigur dacă am un anumit stil dar cred că îmi place desenul -nu neapărat portret- cu o anumită stare, care să exprime ceva… nu doar un portret al unei celebrităţi.

Galeria artistului: link sters la cererea artistului

EN                                                                                                                                                     

You are only 17 and yet your drawings are amazing. All those details and volume…
How much time does it take you to make one?

Thank you for your kind words….
Well I’m quit slow it takes me about 15-20 hours to draw a portrait on an (A4) paper. The reason I take all this time is to make sure that I drew every detail , because it’s the small details that people overlook is what makes a portrait look real.

What inspires you?

Mostly other artists work,the way they draw,how well the capture the persons emotion and personality,and their skill with pencil. I also get influenced from the people around me,and things that I see in my every day life.

Why the pencil and this style?

Well to tell you the truth I never was interested in drawing let along drawing portraits in pencil.
I remember a while back maybe five or six months ago I was surfing the internet and I saw a drawing of a portrait which literally made my jaw drop, and ever since that day I knew that I had to become a great pencil artist.So I started practicing as much as I can,I still do because I’m still not half as good as I want to be.

How do you prepare your drawings?

First I have to pick the subject that I want to draw, and choose a reference picture which has to be very clear and detailed. After that I draw a 2cm. grid with an (H) pencil,and I print out two prints of the reference pic and one of them with the grid on.
Then I draw the basic lines of the drawing,this is the only stage of drawing that i completely hate because you have to be very accurate otherwise your drawing isn’t going to look a thing like the original.

Are you using regular pencils?

I use graphite fiber castel pencils , I use all the shades from (H) to (8B) pencils. And I also use mechanical pencils for small details and hair.

Do you have any particular preference for a certain scale when working? The size of the paper depends on the model you have in mind?

I usually use (A4)smooth bristol board unless the reference picture has too many details then I use larger paper.And the size of paper doesn’t really depend on the model as much as it depends on the reference picture.
Normally I don’t like to draw on a large piece of paper ,because I get bored very easily. I mean if it takes me about 20 hours on an (A4) paper how much time do you think it’s going to take me to draw on an (A3)or an (A2) paper?!

Do you find the quality of your work is influenced by your thoughts and moods at the time of working?

As far as I’m concerned…yes.I mean if I’m feeling down then what ever I’m drawing at that time will not turn out ok.And I find that very odd,because I think that artists should be at their peak when they feel angry,depressed,or sad because what better way to get rid of these feelings than to sit down in a quite place,alone with your thoughts, and express your feelings through your drawing,but for some reason that isn’t the case for me…

Do you use an eraser much when working or do you prefer to work with the marks already on your page?

Well since I’m a beginner -I’ve only started drawing for five months now- I erase a lot ,I mean A LOT. I cant live with out my electric eraser ,and my pencil eraser. Although I think it’s best to work around the light shades instead of erasing it, it gives the skin a much smoother effect ,and it keeps the paper from peeling off.

Do you encounter much skepticism about the realism from your drawings? If so how would you respond?

Sometimes people tell me that my drawings look real, but personally I don’t think that my portraits look that real.Which is pretty frustrating for a person who draws one portrait in 20 hours!, but I believe in time and hard work my drawings will finally look real enough to keep people guessing.

I find your “A boy with his guitar more expressive than the rest. Is there a change, finding your own style?

Well I’m not sure I have a certain style yet,I’m still figuring that out, but I think that I like drawings -not necessarily portraits – that have a certain mood,or express some kind of feeling or has an idea or a concept more that just a portrait of some celebrity -unless you look up to him/her.

More images at: link removed by artist’s request

Filed under: Interviews, desen, interviu, Lama Khoja

Interview with Ben Heine

Ben Heine este un artist politic din Bruxelles, Belgia.

Ai reuşit să îţi găseşti propriul stil. De ce ai ales ilustraţia?
Să spunem că am un stil. Dar nu trebuie ca găsirea propriului stil să devină un scop. O lucrare bună de artă va fi bună chiar dacă nu este în mod deosebit „stilizată”. O lucrare de artă bună nu trebuie să fie neapărat stilizată. Un stil puternic şi recognoscibil este întotdeauna  bun pentru artiştii care din lipsă de timp nu îşi mai semnează lucrările, pentru că lucrările lor vor fi mereu recunoscute ca aparţinând artistului respectiv.

Să îmi găsesc stilul nu a fost o sarcină uşoară. Îmi amintesc de începuturile picturii mele, de la vârsta de 8 ani [asta se întâmpla acum 17 ani] şi multora nu le plăcea ce făceam. Cred că pictura mea avea prea multe conotaţii personale şi era greu de înţeles de către cei care le priveau. Am continuat să pictez fără să mă intereseze părerea celorlalţi.

Într-o zi, am realizat subit că era inutil să creez artă fără sens şi că nu ofeream nimic. Am încercat să creez imagini care erau deja în minţile oamenilor dar pe care nu le văzuseră niciodată. Am lucrat foarte mult la asta şi m-am întors la desen. Chiar mi-am dorit ca lucrările mele să aibă impact asupra oamenilor. Am încercat noi tehnici, noi materiale, noi instrumente, noi texturi şi noi surse de inspiraţie.

Când eram mai mic, obişnuiam să studiez diferite discipline cu profil artistic. Printre altele, scriam poezii [în franceză], cântam la chitară, tobe şi pian. La 18 ani, un profesor dedicat istoriei artelor mi-a transmis pasiunea pentru acest domeniu. Deşi am desenat intens încă de la 11 ani, acesta a fost momentul în care am realizat că arta grafică va fi pivotul vieţii mele. Această persoană era şi profesor de psihologie astfel ca am urmat şi acest curs. Atunci am început să citesc în minţile oamenilor. A început să mă intereseze teoria subconştientului colectiv a lui Jung şi am încercat să caut în mine imagini şi simboluri universale.

Apoi am început să pictez. Am realizat aproape 200 de picturi mari în câteva luni.

Când mi-am început studiile la Jurnalism, la 19 ani, am făcut ilustraţii cu mesaj politic şi social mult mai realiste. Ilustraţia îi permite artistului să folosească materiale şi metode diferite pentru a crea infinite tipuri de conţinut, fie ele abstract, suprarealism, politic…

Ilustraţia politică se potrivea de asemenea noii mele identităţi ca tânăr jurnalist. Deşi conform pregătirii scriam ştiri, nu m-am considerat un adevărat jurnalist… Găsesc această preocupare foarte importantă dar cumva monotonă. Am ales arta grafică pentru că la asta mă pricep cel mai bine. Momentan îmi propun să fac nişte creaţii politice cu înţeles universal, care ne priveşte pe toţi, ca fiinţe umane [probleme ca încălzirea globală…].

Una din dorinţele mele este să văd crearea unui „departament de desen” în toate facultăţile de jurnalism din Belgia, Europa, din lume. Toţi ar trebui să învăţăm cum să ne exprimăm prin imagini… S-ar putea crea o nouă dimensiune de comunicare inter-umană.

Acum am 25 de ani., lucrez într-o companie creativă de comunicare din Belgia. Sunt încă doritor să fac artă politică pentru cei slabi şi oprimaţi, să fac tot posibilul să aduc speranţă şi curaj  pentru cei care au nevoie mai mult şi să fac artă care să promoveze pace autentică şi democraţie în lumea asta nebună.

Care sunt elementele grafice pe care le foloseşti?

În ce priveşte forma, cele mai multe desene sunt lucrate cu pix negru pe hârtie [cu culori digitale şi efecte adăugate ulterior]. Este o tehnică foarte uşoară. Ştiu că poate sună paradoxal dar poţi avea unele texturi şi contraste puternice cu un instrument atât de simplu. La început, foloseam mereu prea multă cerneală. Acum încerc mai degrabă să fiu „minimalist”, cu suficientă informaţie cât să fie inteligibilă. Liniile şi formele mele sunt mai degrabă ascuţite şi caut un contrast mare de cele mai multe ori.. Destul de des combin culorile calde cu cele reci.

Tehnica mea e o cale  de a-mi exprima mesajele care mă reprezintă printre ceilalţi artişti. Acum cred că am trecut de perioada pixului. O sa fac ilustraţii tradiţionale şi voi reveni la pictură [acuarelă şi culori acrilice].

În ce priveşte conţinutul lucrărilor non politice, folosesc des metafore subtile. Creaţia politică în schimb este mult mai explozivă.

Eşti interesat şi îngrijorat când vine vorba de politică. Care este tema şi ce mesaje transmiţi celor care citesc acest interviu, să înţeleagă mai bine?

În primul rând, vreau să menţionez că nu am sponsori politici. Nu fac ceea ce fac de dragul nimănui. Ilustraţiile politice sunt pentru cei care suferă, împotriva corupţiei şi războiului.

Mereu am fost şocat de orice formă de injustiţie. În arta politică, ţinta mea este să denunţ imperialismul, rasismul, opresiunea, discriminarea, violenţa, crimele împotriva umanităţii… iar ţelul final este să promovez pacea şi respectul mutual între oameni din culturi şi straturi sociale diferite. Aşa am ajuns să desenez despre conflictul israelo-palestinian.
Îmi dau seama că am făcut câteva greşeli cu unele desene în special referitor la această problemă, care este una foarte complexă. Uneori le găsesc prea dure sau provocatoare. Creaţiile mele politice nu ar trebui să rănească vreo comunitate ci doar să facă lumea să gândească şi să acţioneze într-un mod paşnic.

Sunt un înfocat partizan al libertăţii de expresie, considerând că responsabilitatea trebuie luată pentru orice lucru spus, scris, făcut sau desenat.

Când public ceva online, primesc destul de des propuneri şi cereri de publicare de la diverse organizaţii. Internetul este o unealtă fantastică pentru activiştii digitali.
Deşi este o maşinărie de necontrolat, îi ajută pe susţinătorii popoarelor oprimate să aibă o voce. Uneori este un efect mare şi mereu mă uimeşte cum acţiuni bine construite ale militanţilor pot genera schimbări sociale reale şi pozitive şi îmbunătăţiri politice concrete. Asta este ceea ce sper să se întâmple din ce în ce mai mult.

Am observat printre desenele tale o seamă de personalităţi din România: Caragiale, Eliade, Nichita Stănescu, Iorga, Titu Maiorescu şi Tzara, chiar şi Traian Băsescu de două ori. Ce ţi-a atras atenţia asupra lor? Pentru că fiecare imagine e completată de citate din articole ceea ce implică documentare.

Da, am făcut o serie de caricaturi ale unor români faimoşi. A fost pentru o asociaţie de desen din România „Caricatura”. Au participat mulţi artişti internaţionali la acest concurs permanent. Am considerat că merită să îmi trimit şi eu portretele. Cât despre articolele şi cercetarea de la caricaturi, sunt pentru adăugarea informaţiilor pentru cititori. Consider că imaginea este mai clară şi mai bogată când există alături un text informaţional de calitate. Am citit diverse lucruri despre aceşti oameni şi despre politica din trecut şi cea actuală din România. Mi s-a părut foarte interesant!

Lucrările tale ţi-au adus şi premii. Şi să nu uităm de faptul că ai fost publicat.

Da, am câştigat şi câteva premii, dar asta nu este atât de important. Nu fac ilustraţii pentru premii. Câteodată însă se întâmplă şi este o mare surpriză! De exemplu, am primit recent un premiu [Success Award] pentru un desen înscris la prima ediţie a concursului de desen „Naji Al Ali” organizat de „Syriacartoon”. Iar acum câteva săptămâni un certificat de apreciere de la „BuzzyNews”, un jurnal online.

Ilustraţiile mele au apărut în câteva reviste tipărite şi ziare ca ‘La Libre Belgique’ (Belgia), ‘European Voice’ (Belgia), ‘Rolling Stone’ (Germania), ‘Acque & Terre’ (Italia), ‘Le Monde Diplomatique’, Polish edition (Polonia), ‘As-Safir’ (Liban), ‘Al Baath’ (Siria), ‘Europa In De Wereld’ (Olanda), ‘Pulse’ (Marea Britanie)…

Am colaborat şi cu diferite referinţe online cum ar fi ‘Media With Conscience’, ‘The peoples Voice’, ‘Rebelion’, ‘Point.e’, ‘Le Grand Soir Info’, ‘Axis of Logic’, ‘Cafe Babel’, ‘Tlaxcala’, ‘Uruknet’, ‘Quibla’, ‘Planete Non Violence’, ‘Concorde’, ‘Don Quichotte’, ‘Flesh and Stone’… [Fragmente din aceste publicaţii pot fi găsite şi pe site-ul meu personal].

Am realizat coperte de cărţi şi ilustraţii pentru diferiţi autori [James Petras, Mark Prime, Mike Palecek…] de asemenea postere şi desene pentru tricouri.
Sunt şi membru în numeroase asociaţii politice şi organizaţii de desen. Este ceva cu care mă mândresc şi care îmi aduce expunere internaţională.

Am avut şansa de a expune în Belgia, Anglia, Statele Unite, Canada şi Palestina. Am avut chiar şi o expoziţie virtuală ale picturilor mele în „Second Life”!

Galeria artistului: www.benheine.com
www.benheine.deviantart.com
www.benjaminheine.blogspot.com

EN

Ben Heine is a political artist who lives in Brussels, Belgium.

You made it on finding your own style. Why this choice, why illustration?

Do I have a specific style? Thank you! Let’s say so. I think that “getting a style” shouldn’t be a purpose in itself. A good piece of art will be good even if it’s not officially “stylized”. Strong and recognizable styles are always useful for artists who do not sign their creations due to lack of time. People will always be sure it’s theirs! Ha ha.

Anyway, finding my own way in art was not an easy task at all, I remember my beginnings in painting, some 8 years ago, when I was about 17, many people actually disliked what I was doing. I think it had too many personal connotations and it was barely understandable for any other viewer. I’ve continued to paint, not worrying about people’s opinions.

One day, I suddenly realized it was completely useless to create art that was meaningless and that didn’t bring something to people. I tried to create images that are already somewhere in people’s minds, but that they never ever saw before. I worked on this very hard, and I came back to drawing. I really wanted my creations to have an impact on people. I tried new techniques, new materials, new tools, new textures, and new sources of inspiration.

When I was younger, I used to practice different artistic disciplines. Among other activities, I used to write poetry (in French), play guitar, drums and piano and I even used to dance. When I was about 18, a devoted teacher in art history transmitted her passion to me. Although I had been creating and drawing intensively since the age of 11, this was the moment I really knew graphic arts would be in the centre of my adult life. I could have attended her class hours and hours every day. The same person was also teacher of psychology, and I also loved attending this course. This is when I began to read in people’s minds. I got more interested in Jung’s theory on the collective subconscious and tried to search within myself for universal images and symbols.

Then I started painting. I produced about two hundred large paintings in a few months, just after my 1 year trip in Hastings, in England.

When I started my studies in Journalism at 19, I made much more realistic illustrations with political and social meanings. Illustration allows artists to use different materials and methods while creating infinite kinds of content, may they be abstract, surrealistic, political…

Political illustration was also perfectly fitting my new identity as a young journalist. Although I was prepared to write news articles, I never really considered myself as a real journalist… I find this function very important but boring somehow. I chose graphic art, because it’s what I’m the best at. I intend now to make political creations that have a universal meaning, that concern us all, as human beings (Issues like global warming…).

One of my dreams is to see the establishment of a “cartoon department” in all the faculties of journalism in Belgium, in Europe, in the World. We all should learn to express ourselves more with icons and images… It could even engender a new dimension to inter-human communication.

I’m now 25, I work in a creative Communication Company in Belgium. I’m still sincerely willing to make political art for the weak and oppressed ones, to do my best to bring some hope and courage for those who need it the most and to make art that promotes authentic peace and democracy in a mad world.

What are the elements that make your drawings different from others? (Your particular style, line, shapes, angles…).

Regarding form, I made most of my drawings (portraits and cartoons) with a black ballpoint pen on paper (with digital colours and enhancements added afterwards). This is a very easy and rewarding technique. I know it may sound paradoxical, but you can get some extraordinary textures and high contrasts with such a simple instrument. At the beginning, I always put too much ink. Now, I rather try to be more “minimalist”, with just enough information to be understandable. My lines and shapes are rather sharp and I search the highest contrast most of the time. I often mix cold and warm colours.

But as I said, I don’t try to have a specific style. I guess this is my technique and the way I express messages that make me recognizable among other artists’ work. Now, I think that my “ballpoint pen period” is over, ha ha. I’m gonna make more fully traditional illustrations and come back to painting (watercolour and acrylic).

As far as content, in my non-political creations, I often use personal metaphors with soft, sweet and tender meaning. My political production is more explosive.

You’re very interested and “concerned” when coming to politics. What’s the main theme and messages for people reading this to understand better what it’s involving?

First of all, I’d like to say that I have no political sponsors; I don’t create for anybody’s sake. I make political illustrations for those who suffer and against the corrupted and the warmongers.

I have always been deeply shocked by any kind of injustice. In my political work, my aim is to denounce imperialism, racism, oppression, discrimination, violence, Human Rights infringements, crimes against humanity… and my final goal and ideal is to promote peace and mutual respect between people of different cultures and backgrounds. This is how I was brought to draw about the Israeli/Palestinian conflict.

I realize that I’ve made a few mistakes with some drawings on this particular issue, which is a terribly complex one. I sometimes find them “too offensive” or “too provocative”. I think my political creations shouldn’t hurt unnecessarily one community or another. They should make people think and act in a peaceful way.

I’m a huge partisan of wide freedom of expression, considering that responsibility must be taken for everything said, written, done or drawn.

When I publish stuff on line, I often receive propositions and requests of publications from different organizations. The Internet is a fantastic tool for digital activists. Although it’s a huge machine totally out of control, it helps supporters of the oppressed people having a voice in the emptiness. Sometimes this has great effects and it always amazes me how well constructed actions from militants can generate real and positive social changes and concrete political improvements. This is what I hope will happen more and more.

I also noticed you have a big amount of Romanians in your drawings. I’m talking here about Caragiale, Eliade, Nichita Stanescu, Iorga, Titu Maiorescu and Tzara. Even Basescu twice.What got your attention on them? Cause every image is completed by articles and research.

Yes, it’s true. I made several caricatures of famous Romanian people. It was for the Romanian Cartoon Association called “Caricatura”. Many international artists have participated to this permanent contest. I thought it was worth sending my portraits too.

As for the articles and research accompanying the caricatures, I did this to add useful information for the readers. I think any image is much richer and clearer when there is qualitative textual information next to it. I have read different things on these people and on the Romanian past and current political landscape. I found it very interesting!

Your work brought you prizes too. Can you tell me about them? And also about the publications?

Yes, I won a few awards, but this is not very important. I don’t make illustrations for that. Sometimes it happens, and it’s really a surprise! For examples, I recently received a Success Award for a cartoon I submitted to the “1st International Cartoon Contest – Naji Al Ali” organized by “Syriacartoon”. I also received some weeks ago a Certificate of Appreciation from “BuzziNews”, an online journal reporting exclusively in cartoons…

As for the publications, my illustrations have appeared in several printed magazines and papers, such as ‘La Libre Belgique’ (Belgium), ‘European Voice’ (Belgium), ‘Rolling Stone’ (Germany), ‘Acque & Terre’ (Italia), ‘Le Monde Diplomatique’, Polish edition (Poland), ‘As-Safir’ (Lebanon), ‘Al Baath’ (Syria), ‘Europa In De Wereld’ (Holland), ‘Pulse’ (Great Britain)…

I have also worked with different online references such as ‘Media With Conscience’, ‘The peoples Voice’, ‘Rebelion’, ‘Point.e’, ‘Le Grand Soir Info’, ‘Axis of Logic’, ‘Cafe Babel’, ‘Tlaxcala’, ‘Uruknet’, ‘Quibla’, ‘Planete Non Violence’, ‘Concorde’, ‘Don Quichotte’, ‘Flesh and Stone’… (Samples of these publications can be seen on my website : www.benheine.com)

I created book covers and illustrations for renowned authors (such as James Petras, Mark Prime, Mike Palecek…). I also made CD covers, posters, and t-shirt designs. I’m also member of numerous political associations and cartoon organizations, something I’m very proud of and which brings me a better exposure worldwide. I’ve had the chance to exhibit my creations in Belgium, Great Britain, the United States, Canada and Palestine. I even had a virtual exhibition of my paintings in Second Life!

More images at:
www.benheine.com
www.benheine.deviantart.com
www.benjaminheine.blogspot.com

Filed under: Interviews, basescu, ben heine, Caragiale, caricatura, caricaturi, Eliade, ilustratie, interviu, Iorga, Nichita Stănescu, politica, Titu Maiorescu, traian basescu, tzara