Ştiinţa şi arta: două modalităţi complementare de exprimare a lumii naturale, una analitică, cealaltă intuitivă. Ne-am obişnuit să le vedem ca fiind contrare dar nu depind ele una de cealaltă?
Omul de ştiinţă, încercând să reducă complexitatea la câteva legi fundamentale prin înţelegerea fenomenului natural, nu este tot el artistul ce se aruncă în bogăţia de forme?
Nimeni nu ştie cu siguranţă cum apar spiralele din seturile Mandelbrot şi Julia din simple ecuaţii neliniare şi nici de ce urmăresc ele atât de aproape modelele din natură. Aceste teme sunt în prim planul cercetării matematice şi ştiinţifice actuale. Când o serie de ecuaţii este lăsată în seama propriilor sale iteraţii întortocheate, matematica însăşi pare să găsească plăcere în plăcerea vizuală naturalistă. În prezent, profunda şi deseori misterioasa legătură dintre aceste două domenii pare să devină brusc mai strânsă.
Oamenii de ştiinţă sunt prinşi în mijlocul acestei interacţiuni dintre raţiune şi observaţie, obţinând noi instrumente puternice pentru a modela fenomenele naturale. De asemenea, ei trebuie să facă faţă provocării stârnite de asimilarea unei noi viziuni asupra Universului şi perimarea multor tipare de gândire îngrădite.
Filed under: digital stuff, analitica, arta, digital, exprimare, fractali, intuitiva, Mandelbrot, stiinta
“Omul de ştiinţă, încercând să reducă complexitatea la câteva legi fundamentale prin înţelegerea fenomenului natural, nu este tot el artistul ce se aruncă în bogăţia de forme?” – răspunsul este afirmativ…
ce postez acum in perioada asta cu fractali este o munca asidua de aproape doi ani de zile 🙂