Andrei Pavel

artist, nu blogger…

Melicovici blog- Un artist prin excelenta…

Adi Melicovici a avut si el rabdarea pusa la incercare. Cand m-a intrebat de un interviu i-am spus sa se gandeasca de doua ori, ca nu ii va fi usor. Asta nu l-a oprit…

O STEA IN ARTA CONTEMPORANA:ANDREI PAVEL, UN ARTIST PRIN EXCELENTA

Intr-o Romanie a haosului,o tara a luptei avide pentru putere,unde cultura si arta creatiei si justa apreciere a artizanilor nu exista inca asa cum ar trebui,a rasarit o stea cu un nume simplu,ca si vorba,ca si comunicarea care il caracterizeaza,intr-o modestie deloc falsa,si totusi pentru multi de neinteles:ANDREI PAVEL.La numai 26 de ani,artistul prin excelenta cum se poate citi si pe una din paginile sale admirabile ,Andrei deja este de departe acea stea tot mai stralucitoare a creatiei romanesti,de care cultura noastra romaneasca creativa avea atata nevoie.Daca Brancusi era admirat in liniste la a sa Masa a tacerii si inaltat in aprecierile intregului mapamond intr-o nesfarsita Coloana a Infinitului,dupa zeci de ani,Andrei Pavel vine prin creatiile sale sa revolutioneze prin noua sa viziune artistica arta creatiei,arta unica si de neegalat pentru a ne putea da o definire in cuvinte a frumosului,magnificului frumos,cautat de noi toti si regasit cu si mai mare forta in ceea ce acest tanar reuseste sa imprime prin tot ceea ce face,in nopti de munca asidua nedormite,intr-o pasiune de frumos debordanta,intr-o sensibilitate care aureoleaza o varsta frageda si totusi pregatita sa ne ofere inca multi ani de acum inainte versuri placute auzului,picturi si desene care sa ne incante privirile,o arta digitala in fata careia nu poti decat sa ramai mut si mai apoi sa te intrebi unde a stat ascunsa pana acum aceasta speranta deja consacrata a culturii si artei romanesti.

BIOGRAFIE SUMARA ANDREI PAVEL

Andrei Pavel este nascut la 3 martie 1983, Bucuresti.
Iata o scurta dar relevanta biografie a tanarulului despre care fac aici vorbire:
1 mai 2008- 1 mai 2009: producător, realizator şi prezentator al emisiunii „Clipa de artă”, Senso TV.Pentru curiosi,pot accesa aceste linkuri unde exista dovezi clare ale unui tanar realizator de emisiuni,mare prin ceea ce face cat O CLIPA DE ARTA. Totodata puteti gasi articole despre arta,interviuri cu artisti din afara si multe alte lucruri care va vor lasa pe toti cei care le veti accesa,muti de admiratie.
Intrebat fiind ce anume il pasioneaza mai mult in pictura,Andrei Pavel imi dezvaluie ca face suprarealism.
” Ce ma pasioneaza cel mai mult… destule.E o lupta stransa intre poezie si pictura dar daca as face un rezumat cu mai tot ce ma pasioneaza …
pictura, desen, gravura
poezie
fotografie
arta digitala [fractali]
aerograf
-actorie,din cand in cand mai joc in cate un filmulet, ultima oara a fost la tvr.
-muzica momentan, pe net nu se gaseste decat in poezii… imi fac singur piesele… iar ultimul proiect a fost o coloana sonora pentru un film la tvr in care am si jucat]

“SCRIU CE NU POT PICTA SI PICTEZ CE NU POT SA SCRIU”

Andrei Pavel vorbeste simplu si deschis despre el si pasiunile lui,dar si despre viata de toate zilele,permitandu-mi sa cunosc un caracter puternic si in acelasi timp,frumos.
“Ce imi place…. Sa ma retrag in atelier si sa ma joc cu tot ce stiu sa fac, sa cunoasc oameni (socializez intens), tatuajele, sa fumez, ploaia, muzica…
Ce nu imi place… aglomeratia din Bucuresti, oamenii falsi, jegul din Bucuresti, ce se intampla in politica… si lista poate continua
Prima oara am expus in 2002… majoritatea expozitiilor fiind in Bucuresti. Ultima expozitie la care am participat a fost la Bacau, in iulie. Toate expozitiile si evenimentele artistice se afla pe pagina de pictura pentru cine doreste sa afle mai mult.
E destul de greu de ales intre pictura si poezie, din simplul motiv ca scriu ce nu pot picta si pictez ce nu pot sa scriu. Insa avand in vedere ca desenez si pictez de cand eram copil, as inclina mai mult spre pictura.Si daca tot suntem aici, e interesant ca am facut liceu la profil real apoi 4 ani de administratie publica pana acum 2 ani cand m-am hotarat sa dau la arte desi eram tentat sa incerc la actorie.
Momentan ma pregatesc pentru licenta, scriu al 8-lea volum de poezii [n-am reusit sa public pana acum decat 2 volume (un alt moment de modestie-nota autorului): “Metafore ale naturii” -2005 si “Arta deceptiei”- 2006, dar in toamna imi fac timp si urmeaza alte 2 carti care sunt terminate: “Tacerea din cuvinte” si “Trepte spre nicaieri”] si cumpar panze pentru expozitiile de la anul. Totodata trag vocea pentru poezii.. compun si fundalul sonor, inca amenajez in noul atelier…”

POETUL ANDREI PAVEL

Cuvintele sunt de prisos deseori,atunci cand auzi o voce calda,cu iz de emotivitate debordanta in fata poeziei si a propriei interpretari,asa cum puteti vedea cu totii in aceasta postare YOUTUBE.Ascultati,vizualizati si incantati-va…

PREMII PENTRU ANDREI PAVEL

2008- Premiul I WTC Apophysis „Rotational Wonders”: „Furious rotation WTC”
2008- Daily Deviation: „Giger homage”
2008- Daily Deviation: „Spirals II Apophysis Flame Pack”
Proiecte:
2008: Semne zodiacale pentru horoscopul sensotv.ro
2008: Artist desemnat pe axewraps.com cu imagini fractale utilizate pentru faţetarea diverselor modele de chitară

ANDREI PAVEL- O REVOLUTIE IN CULTURA CREATIVA

Stand de vorba cu Andrei,am avut revelatia omului simplu,acela care vorbeste despre sine ca despre un trecator nu degeaba prin viata pe care nici nu a inceput inca sa o traiasca…Andrei are inca multi ani de acum inainte prilejul sa ne incante prin creatiile sale,sa ne spuna simplu si tacit prin tot ceea ce face ca Legendele artei romanesti nu au disparut si ca el poate este reincarnarea frumosului nedefinit si abstract al altor vieti,unde aievea nevazut si nestiut a stiut sa deschida calea catre o noua fila,care va fi citita acum si peste generatii,ca o incantare a celor ce fac cinste atat tinerei generatii cat si unei culturi romanesti asfixiata parca de lucruri uneori prea marunte si prea cotidiene.

DOVEZI CLARE ALE TALENTULUI SI SENSIBILITATII CREATIVE MARCA ANDREI PAVEL.ARTA DIGITALA,FRACTALI.Imagini pe care doar in visele noastre le-am putea defini,doar in raiul creatiei pure ar putea fi gasite si totusi,iata,este adevarul pamantean,ascuns si descatusat totodata,ca o renastere a frumosului.

IN LOC DE EPILOG

Prin aceasta postare nu imi asum nici un merit,pentru ca tot ce puteti vedea aici,ca exemplu al talentului neasemuit al tanarului Andrei Pavel,se datoreaza lui si numai lui,unei deschideri dezarmante.Intr-adevar,un om adevarat,asa cum ar trebui sa fim noi toti,sociabil,mereu la dispozitia celor care ar dori sa il cunoasca mai in amanunt,dar mai ales,minunile scrise si vorbite si pictate de un GENIU romanesc,despre care tocmai am spus cateva cuvinte,prea putin din cat ar trebui si prea fara pricepere din partea mea ca sa pot spune ca as reusi vreodata sa scriu TOTUL despre tanarul artist si magnificele sale creatii,dar daca e insuficient ce ati putut vedea aici,nu uitati sa accesati acest link https://sssfinxxx.wordpress.com si abia atunci,intrand in lumea lui Andrei,veti putea sa intelegeti de ce o simpla postare nu poate sa spuna cat ar trebui despre el.
Multumesc lui Andrei Pavel pentru deschiderea de care a dat dovada fata de mine si-i urez mult succes in continuare celui care intr-adevar,este un ARTIST PRIN EXCELENTA.

Filed under: Altii despre mine, , , ,

Fenomenul kitsch

Fenomenul Kitsch

Implicaţiile sociale şi arta de consum

Abstract

Direcţiile avangardiste au reuşit să se impună într-o lume preocupată de confort, un acces uşor potrivit posibilităţilor materiale, cu ajutorul obiectelor funcţionale produse industrial. Mai este arta necesară? Prezentul articol îşi propune să dezvolte esteticul şi în privinţa altor forme decât cele artistice.

1. Concepţii despre opera de artă

Limitele artei sunt tot mai greu de precizat, chiar şi în sens relativ. Spre deosebire de perioada anterioară artei contemporane, acum dialogul a devenit dificil. Platforma de experienţe culturale de pe care se purtau discuţiile şi platforma de accepţiuni ale termenului de artă însuşi permiteau un anumit grad de înţelegere şi urmărire a intenţiilor, capabil să asigure suficientă coerenţă dialogului.[1]

Dintre creaţiile omului, numai unele pot avea statut de operă de artă, care prin perspectiva oferită sunt capabile să trezească diverse complexe de trăiri, dispoziţii sau sentimente indiferent de întrebuinţările pe care le pot avea.[2]

Vechii greci considerau opera de artă ca fiind o realizare ce ţine de domeniul artei, unde sunt necesare nu numai priceperea şi îndemânarea în modelarea ori construirea unei forme determinate [meşteşugul]ci şi ceea ce am putea numi vocaţie sau talent, iar în ceea ce priveşte contextul ansamblului de factori ce condiţionează creaţia fiecărei forme: inspiraţia. Opera de artă era aşadar un obiect realizat de către o persoană cu vocaţie sau talent, într-un moment de inspiraţie, fiind în acelaşi timp şi un obiect executat cu meşteşug, în conformitate cu regulile ce i se dovedeau inerente.[3]

2. Fenomenul Kitsch şi influenţele modernităţii asupra artelor

Termenul de kitsch, ca şi conceptul pe care îl desemnează, este foarte recent. A intrat în uz în anii `60-`70 în jargonul pictorilor şi comercianţilor de artă din Munchen, fiind utilizat pentru a desemna producţia artistică ieftină. Abia în primele decenii ale secolului al XX-lea kitsch-ul a devenit un termen internaţional.

Chiar dacă putem descoperi unele relaţii formale între kitsch şi arta barocă sau cea manieristă, kitsch-ul pare a fi, din punct de vedere istoric, un rezultat al romantismului [principalul produs cultural al ascensiunii democraţiei moderne].[4] Mulţi romantici au afirmat o concepţie despre artă orientată către sentimental care, la rândul ei, a deschis calea diferitelor modalităţi de evadare estetică. Dorinţa de a evada din realitatea agresivă [sau pur şi simplu plicticoasă] este poate motivul principal al marii atracţii a kitsch-ului.

Direcţiile avangardiste de după 1960 urmăreau negarea conceptului de artă. Pentru a înţelege fenomenul kitsch trebuie întâi să înţelegem ce presupun principalele direcţii avangardiste.

„Arta săracă” [l’art pauvre] urmăreşte reabilitarea estetică a unor elemente din natură, a unor reziduuri industriale prin desemantizarea lor în timp ce „Arta câmpului” [ land art] intervenea asupra peisajului natural în vederea ordonării lui artistice [putând fi vândute doar schiţele, proiectele şi fotografiile, întrucât „operele” deveneau indetaşabile].

„Arta narativă” [narrative art] îşi propunea să prezinte secvenţe fotografice sau grupuri de obiecte la care se adăuga un comentariu.

„Arta mediului înconjurător” [environmental art] grupează experimentele tinzând la construirea unui ambient artificial, în cadrul căruia efectele de lumină sunt exploatate în sensurile cele mai neaşteptate.

„Arta conceptuală” [conceptual art] urmăreşte să demonstreze că important nu este atât obiectul privit, cât procesul prin care se ajunge la reprezentarea lui, schema lui conceptuală.

„Arta corpului” [body art] apelează la corpul uman ca materie de experiment, văzut fie ca obiect pe care se efectuează intervenţii cu scop desemantizat, fie ca subiect  care se mişcă într-un spaţiu şi creează evenimente.

Transformările cele mai spectaculoase ale vechilor convingeri cu privire la specificul artei au fost însă operate de către aproape toate mişcările artistice importante ale secolului al XX-lea, forţându-se deseori detaşarea de trecut, pe linia unor strategii demitizante, câteodată profanatorii în raport cu valorile îndelung recunoscute.[5] Comentând astfel de manifestări, specifice unor direcţii ale avangardei artistice occidentale, Umberto Eco considera că se merge de fapt spre distrugerea operei şi negarea însăşi a conceptului de artă.

Matei Călinescu îl citează pe Alexis de Tocqueville[6], istoric şi sociolog al culturii care a analizat efectele democraţiei moderne asupra artelor şi a explicat de ce democraţia conduce la o coborâre a standardelor atât în domeniul creaţiei cât şi al consumului. Într-o democraţie modernă, „numărul consumatorilor creşte, dar consumatorii bogaţi şi rafinaţi sunt din ce în ce mai rari”. Această regulă generală explică de ce şi artiştii sunt „îndemnaţi să producă rapid o mare cantitate de bunuri imperfecte”, printre care şi obiecte de artă, Toqueville descriind în anii 1830 una dintre caracteristicile fundamentale ale modernităţii: ipocrizia luxului.[7]

Pentru a realiza mai bine ce determină frenezia contemporană a consumului, trebuie avută în vedere şi o altă caracteristică majoră a modernităţii şi anume nevoia ei stringentă de schimbare. Consecinţele psihologice ale ritmului de schimbare din ce în ce mai rapid al modernităţii explică încrederea tot mai scăzută în stabilitate sau continuitate, fără de care nici un ethos al amânării sau al reţinerii nu este posibil. În societăţile tradiţionale, timpul omogen, care se reînnoieşte perpetuu într-o mişcare circulară, oferă garanţia că ziua de mâine nu va fi substanţial diferită de cea de ieri şi de cea de azi. Angoasele şi tragediile individuale sunt posibile, accidentele şi consecvenţele şansei pot provoca nespuse dezastre personale şi colective.

În zorii modernităţii s-a născut  mitul progresului, axat pe un concept secularizat de timp linear şi ireversibil. Pe parcursul fazei sale progresiste, modernitatea a reuşit să păstreze câte ceva din calitatea mai veche a timpului, primul rând sentimentul continuităţii între trecut, prezent şi viitor. Însă viitorul a devenit aproape la fel de ireal şi de gol ca trecutul. Sentimentul foarte răspândit de instabilitate şi discontinuitate face din plăcerea imediată aproape singurul lucru rezonabil pentru care merită luptat. De aici, setea de consum şi întregul concept paradoxal al unei civilizaţii a risipei, în general.[8]

3. Concluzie: influenţele sociale ale kitsch-ului şi arta de consum

În urma analizei, descoperim că în interiorul unei opere de artă nu funcţionează mereu principiile limbajului plastic, abordarea acestui limbaj căpătând o altă exprimare a unor puncte de vedere teoretice privitoare la natura abordării din partea artistului.

Indiferent de originea sa, kitsch a fost şi încă mai este un cuvânt puternic peiorativ şi de aceea se pretează unei game largi de utilizări subiective. A numi un lucru kitsch înseamnă, în cele mai multe cazuri, o modalitate de a-l respinge de la bun început ca fiind de prost gust, respingător sau chiar dezgustător.[9] Indiferent de clasificarea contextelor în care apare, kitsch-ul implică întotdeauna noţiunea de nepotrivire estetică, nepotrivire care apare adeseori în cazul unor obiecte separate, ale căror calităţi formale nu se potrivesc cu conţinutul lor cultural sau intenţional. Se poate utiliza în spirit kitsch o artă autentică drept o simplă decoraţie ostentativă, un obiect estetic expus  ca simbol al opulenţei, însă obiectul de artă nu devine el însuşi kitsch dar rolul pe care îl joacă este tipic universului kitsch. De cele mai multe ori se întâmplă astfel cu lucruri accesibile care pot căpăta semnificaţie estetică  şi pot fi tratate cu tot respectul cuvenit obiectelor de artă autentice. Spre deosebire de consumatorul obişnuit, consumatorul de artă nu epuizează obiectul de care se bucură.

Marea descoperire psihologică pe care se bazează kitsch-ul rezidă în faptul că aproape orice este legat în mod direct sau indirect de cultura artistică poate fi transformat într-un obiect destinat consumului imediat, ca oricare altă marfă obişnuită.[10] Kitsch-ul este rezultatul artistic direct al unei importante  mutaţii etice datorate conştiinţei proprii a timpului aparţinând claselor mijlocii.

Prin arta industrială, artistul îşi pierde idealurile [prim scăderea calităţii] şi statutul având în vedere că fenomenul kitsch pretinde că oricine poate fi artist.

Segmentele sociale, în dorinţa lor de a imita vechea aristocraţie şi modelele de consum, preferau arta creată şi cumpărată ca semn al statutului social, artă care nu mai trebuia să îşi îndeplinească funcţia estetică. Astfel, artiştii au fost nevoiţi să refuze un public care aplica, în chestiuni estetice, criterii exclusiv pecuniare.

Obiectul care funcţionează în acest consum reprezintă un imaginar artificial al unicităţii, se circumscrie unor noţiuni precum imitaţia şi falsitatea, ceva ce poate fi numit estetica amăgirii şi autoamăgirii.[11]

Herman Bosch face o remarcă de substanţă[12] cu privire la atitudinile estetice ale reprezentanţilor kitsch [omul-kitsch şi artistul-kitsch] care presupun o incapacitate morală fundamentală.

Această minciună estetică, trăsătură fundamentală a fenomenului kitsch presupune o legătură strânsă între artistul-kitsch şi omul kitsch.[13] Acesta din urmă vrea să fie minţit „într-o manieră frumoasă”, iar cel dintâi este gata să joace un asemenea rol, în schimbul câştigului financiar. Responsabilitatea le aparţine clar amândurora. Este un joc al iluziilor şi al impresiilor nesincere, în care mincinosul poate ajunge să creadă că este adevărat ceea ce spune el. De foarte multe ori, artistul-kitsch poate să nici nu aibă intenţia conştientă de a produce kitsch, deşi ar trebui să înţeleagă faptul că exact acest lucru şi face, de vreme ce ignoră validitatea internă a operei sale şi caută doar să ajungă pe o mare piaţă de consum.

Bibliografie consultată:

Achiţei Gheorghe, Frumosul dincolo de artă, Editura Meridiane, 1988

Călinescu Matei, Cinci feţe ale modernităţii, Bucureşti, Editura Polirom, 2005


[1] Gheorghe Achiţei, Frumosul dincolo de artă, pag. 161

[2] Gheorghe Achiţei, Frumosul dincolo de artă, pag. 162

[3] Gheorghe Achiţei, Frumosul dincolo de artă, pag. 168

[4] Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, pag. 230

[5] Gheorghe Achiţei, Frumosul dincolo de artă, pag. 171

[6] Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, pag. 220

[7] „În confuzia tuturor claselor, fiecare speră să pară ceea ce nu este şi face mari eforturi pentru a reuşi acest lucru […]. Producţiile artiştilor sunt mai numeroase dar valoarea fiecărei producţii în parte scade. Nemaifiind capabili să se înalţe spre lucruri măreţe, artiştii cultivă ceea ce este drăguţ şi elegant, fiind mai atenţi la aspectul exterior decât la realitate”.

[8] Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, pag. 239

[9] Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, pag. 229

[10] Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, pag. 239

[11] Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, pag. 222

[12] “Sistemul kitsch-ului cere adepţilor săi să lucreze frumos, pe când sistemul artei presupune îndemnul moral : lucreaza bine !

[13] Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, pag. 252

Filed under: teoretice, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Graba strica treaba

De ceva vreme scriu un articol despre fenomenul Kitsch si artistul prins în arta de consum. Am făcut o paralelă acum pentru că încă de un an sau doi am aflat cu stupoare că eşti apreciat pe piaţă dacă ai expoziţii cât mai multe, cumva pe bandă rulantă. Timpul fiind scurt nici lucrările nu ies aşa cum trebuie. Văd pe zi ce trece cum scade calitatea. Sunt şi artişti care reuşesc să deschidă expoziţii cu lucrări de artă pe măsura, nu zic de toţi. Doar că e un fenomen care se întâmplă la o scară foarte mare. O să dezvolt în articol mai multe despre kitsch şi ce înseamnă pentru că e destul de mult. O să completez cu fragmente din „Cele 5 feţe ale modernităţii” de Matei Călinescu.

Matei Călinescu îl citează pe Alexis de Tocqueville, istoric şi sociolog al culturii, care a analizat efectele democraţiei moderne asupra artelor şi a explicat de ce democraţia conduce la o coborâre a standardelor atât în domeniul creaţiei cât şi al consumului. Într-o democraţie modernă, „numărul consumatorilor creşte, dar consumatorii bogaţi şi rafinaţi sunt din ce în ce mai rari”. Această regulă generală explică de ce şi artiştii sunt „îndemnaţi să producă rapid o mare cantitate de bunuri imperfecte”, printre care şi obiecte de artă, Toqueville descriind în anii 1830 una dintre caracteristicile fundamentale ale modernităţii: ipocrizia luxului.

„În confuzia tuturor claselor, fiecare speră să pară ceea ce nu este şi face mari eforturi pentru a reuşi acest lucru […]. Producţiile artiştilor sunt mai numeroase dar valoarea fiecărei producţii în parte scade. Nemaifiind capabili să se înalţe spre lucruri măreţe, artiştii cultivă ceea ce este drăguţ şi elegant, fiind mai atenţi la aspectul exterior decât la realitate”.

Filed under: frustrari personale, , , , , , , ,

Promovam cultura?

Istoric şi instrucţiuni de folosire- dezvoltarea tulpinilor

Carantină– locul unde pot ajunge tulpinile de #viruscultural

Au mai raspandit:

Broken Art- Virusul cultural

Trei puncte- Sa promovam cultura!

100.ro- Virusul cultural!!!

Cele trei puncte- Sa promovam cultura

Filed under: blogosferoidizari, , , , , ,

Virus cultural- carantina

Cei care sunt atinşi de #viruscultural îşi pot direcţiona micile comori găsite, într-o galerie de artă susţinută de ciulea. Am prezentat deja instrucţiunile de utilizare pentru #viruscultural aşa că acum se poate face şi ceva concret pentru susţinerea artiştilor şi a mediului cultural la „Talente în noapte”.

Virusul cultural va da o tulpină de ajutor pentru Talente în noapte, nu de alta.. dar deja e nevoie carantină!

Talente in Noapte: Galeria de Arta

Filed under: blogosferoidizari, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Virus cultural

Ce este virus cultural?

Ca orice virus care se respectă, virusul cultural caută receptori pentru contact şi transfer de informaţie, gripa porcină fiind mic copil pe lângă efectul devastator pe care îl provoacă.

Efectele secundare se manifestă pe durată nedeterminată.

Este un manifest împotriva massurilor cretine care umblă nestingherite în mediul online- ala cu yahoo se închide, ala cu sună dacă vrei să blab la şi te taxează frumos… FWD pe mail cadou pentru spammeri etc

*alţi viruşi inofensivi îţi curăţă PC-ul, virusul cultural îţi curăţă sufletul…

Istoric

S-a aflat în stare incipientă timp de 7 ani. În ultimele 4 luni s-a trecut la ajustarea metodelor de aplicare şi răspândire în mediul adecvat.

Dezvoltarea tulpinilor

2001- viruscultural de tip DP [desen şi pictură]
2002- viruscultural de tip T [tatuaje]
2003- viruscultural de tip M [muzică]
2004- viruscultural de tip P [poezie]
2005- viruscultural de tip F [fotografie]
2006- viruscultural de tip A [actorie]
2007- viruscultural de tip D [artă digitală]
2008- viruscultural de tip G [gravură]
2008- viruscultural de tip I [interviuri]

Scopul: efect contagios de contaminare prin artă şi cultură!

Instructiuni de folosire:

Messenger– se dă mass cu linkuri intresante [ex: am descoperit un blog mişto cu poezii]

Bloguri şi Twitter hashtagul se ataşează cu ajutorul victimei alături de linkul blogului care conţine artă sau cultură, chiar dacă în România cultura este la pământ [ex: #viruscultural de tip X link]- pentru instrucţiuni de utilizare şi tulpini, a se verifica informaţiile de mai sus]


Autorul, deţinătorul celui mai complex tip de virus cultural cu tulpină multiplă de tip DP-T-M-P-F-A-AD-G-I, îşi recunoaşte şi asumă vina eliberării acestui virus cultural şi se supune oprobiului public.

*Aveţi grijă! Acest #viruscultural este la doar un click/tweet distanţă

Filed under: blogosferoidizari, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

LPC- Arta vs arta 2008

In filmuletul asta am avut rolul unui pictor 🙂 [e doar un preview available]

*El e un tanar artist la inceput de drum. Ea traieste doar asa cum vrea tatal sau.
Cum stam cu conflictul dintre generatii si cum reactionam in momentul in care unii se folosesc de influenta lor pentru a ne pune bete in roate?
Ce se întâmplă când dragostea nu ţine cont de împrejurări? Mediul artistic în care se desfăşoară drama eroinei noastre are efectul de gaz pe foc!

lpc arta alpc arta 2 a

lpc arta 3 alpc arta 4 a

Filed under: actoriceli, , , , , ,

Fractals preview

Dupa mai bine de 2 ani si peste 5000 de imagini digitale, mai exact fractali, pun la dispozitie un mic preview in format video. Pentru cine vrea sa vada mai mult, poate vizita pagina de fractali unde se afla imagini si linkuri disponibile pentru soft, expozitii si premii luate.. iar pentru cine vrea sa afle ce inseamna fractalii si ce loc ocupa in arta digitala, gaseste mai multe detalii in articolele postate la  digital stuff.

Si da, la fel ca la pictura, muzica e facuta tot de mine 🙂

Filed under: my videos, , , , , , , , , , , , ,

A face si a vorbi despre ce faci


Michelangelo însuşi, într-o scrisoare către Benedetto Varchi a declarat : “ Infinite lucruri încă nespuse s-ar putea spune despre aceste ştiinţe [artele figurative]; dar […] ar cere mult timp, iar eu am prea puţin…”. Am folosit citatul asta in referatul stiintific “Artistul si opera de arta” ca o concluzie generala cu privire la ce inseamna sa teoretizezi. In articolul de azi o sa ma refer la a vorbi despre ce faci nu ca teoretizare ci ca expunere a ceea ce faci. Vorbesc despre postarea pozelor, feedback si comentarii, conturi si organizare de galerii. Referatul de mai sus arata munca din spatele unor banale fotografii, imagini care reproduc operele/imaginile originale si anume teoretizarea procesului de creatie. Eu nu am timp sa teoretizez [cel putin public] ceea ce fac, gandirea din spatele lucrarilor [decat atunci cand este necesar si mai ales in termeni generali pentru ca artistul trebuie sa lase arta sa vorbeasca pentru el] ci mai degraba sa prezint ce fac.

Odata lamurit subiectul de azi, acest “a vorbi despre ce faci” prin organizarea imaginilor in galerii si o structurare coerenta pentru privitor implica un timp acordat feedbackului si o actualizare relativ constanta. Asta inseamna sa renunt la sevalet [pictura], stilou [poezie] etc. Intr-un fel sa renunt la ce fac pentru a putea vorbi despre ce fac [sa prezint practic lucrarile in sine]. Este un joc riscant pentru ca risti sa ajungi doar sa prezinti ce faci. La un moment dat e posibil sa nu mai ai despre ce sa vorbesti 🙄

Ca sa nu simt ca pierd timpul vorbind despre, am ales sa renunt la somn.. cumva un timp liber. Pentru ca pana la urma, ai o alegere de facut si daca luam in considerare faptul ca prezentarea muncii si feedbackul sunt necesare…  E posibil sa merite. Pentru toate exista un pret de platit. Daca nu ai parte de reactii, atunci ai facut o alegere degeaba.

Eu primesc reactii si sunt multumit.

*o sa dezvolt zilele astea despre cum zic unii ca te irosesti daca faci prea multe si cate ceva despre riscul expunerii

Filed under: frustrari personale, , , , , , , , , , ,

CDA: Galeria Ivan

CDA Ivan

Expozitie Geta Bratescu. Colaje si desene. Acest nume si lucrarile sale reunite intr-un contrast dintre 1971 si 2006.

Filed under: Artisti romani, , , , ,

*Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei!

Blog Stats

  • 307,497 de curiosi din 15 iulie 2009