Azi dimineata am iesit din tura si am avut de facut un drum aproape de Drumul Taberei. Am iesit din metrou la Eroilor si asteptam masina in statie. E o vorba ca romanul e inventiv. In cazul de fata, tiganul e inventiv.
Ma trezesc cu tuciuriul cum se ridica si ma intreaba daca ghiulul gasit pe jos e al meu. Pai… 1. Daca era aur.. il mai dadea? Asta e prima chestie dubioasa. 2. A insistat sa imi spuna ca l-a gasit pe jos si tot intreba daca nu e al meu. Profita de faptul ca vorbesc la telefon si nu sunt atent la ce se intampla. Pana la urma a plecat. Coechipierul l-a urmat… coleg care se juca si el cu un ghiul intre degete.
Dupa cativa metri, aceeasi schema la unul cu fata de muncitor si un mare ghiveci in brate. Cat de prost sa fii sa scoti bani si sa te lacomesti pentru asemenea “oferta”? Asta pentru ca omul exact asa a facut. Am vrut sa ii zic sa isi ia banii inapoi dar daca e atat de lacom sa revendice ceva ce nu e al lui si totodata atat de prost incat sa pice in plasa, am preferat sa il las in fericirea lui ca are un ghiul de aur [fals]. Cum mie nu imi pasa de bunurile altora si nici nu belesc ochii cand e vorba de bani, nu am avut reactia standard de “vaaaai, aur… si cica e al meu”…
Oricum, daca cineva “gaseste” ceva ce v-a cazut… vedeti-va de treaba. Cam atat am avut de spus.
Filed under: frustrari personale, aur, bucuresti, eroilor, fals, furt, inselatorie, lacomie, tigan, tigani