M-am tot întrebat de la o vreme de ce sunt atâtea schimbări şi dorinţă de nou cand vrem ceva de la ceilalţi. Lipsa de implicare sau excesul, pasiunile si tot ce implică o relaţie indiferent de natura ei, fie ea sexuală sau nu.
A trebuit să deschid tratate de artă ca să descopăr ceva atât de evident…
„Pentru a realiza mai bine ce determină frenezia contemporană a consumului, trebuie avută în vedere şi o altă caracteristică majoră a modernităţii şi anume nevoia ei stringentă de schimbare. Consecinţele psihologice ale ritmului de schimbare din ce în ce mai rapid al modernităţii explică încrederea tot mai scăzută în stabilitate sau continuitate, fără de care nici un ethos al amânării sau al reţinerii nu este posibil. În societăţile tradiţionale, timpul omogen, care se reînnoieşte perpetuu într-o mişcare circulară, oferă garanţia că ziua de mâine nu va fi substanţial diferită de cea de ieri şi de cea de azi. Angoasele şi tragediile individuale sunt posibile, accidentele şi consecvenţele şansei pot provoca nespuse dezastre personale şi colective.”
„În zorii modernităţii s-a născut mitul progresului, axat pe un concept secularizat de timp linear şi ireversibil. Pe parcursul fazei sale progresiste, modernitatea a reuşit să păstreze câte ceva din calitatea mai veche a timpului, primul rând sentimentul continuităţii între trecut, prezent şi viitor. Însă viitorul a devenit aproape la fel de ireal şi de gol ca trecutul. Sentimentul foarte răspândit de instabilitate şi discontinuitate face din plăcerea imediată aproape singurul lucru rezonabil pentru care merită luptat. De aici, setea de consum şi întregul concept paradoxal al unei civilizaţii a risipei, în general.”
*Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii
Filed under: noptile, cuplu, exces, implicare, instabilitate, instinct, modernitate, necesitate, nevoie, relatie, relatii, ritm, sex, sexual, viteza