Andrei Pavel

artist, nu blogger…

Relatiile timpului modern

M-am tot întrebat de la o vreme de ce sunt atâtea schimbări şi dorinţă de nou cand vrem ceva de la ceilalţi. Lipsa de implicare sau excesul, pasiunile si tot ce implică o relaţie indiferent de natura ei, fie ea sexuală sau nu.

A trebuit să deschid tratate de artă ca să descopăr ceva atât de evident…

„Pentru a realiza mai bine ce determină frenezia contemporană a consumului, trebuie avută în vedere şi o altă caracteristică majoră a modernităţii şi anume nevoia ei stringentă de schimbare. Consecinţele psihologice ale ritmului de schimbare din ce în ce mai rapid al modernităţii explică încrederea tot mai scăzută în stabilitate sau continuitate, fără de care nici un ethos al amânării sau al reţinerii nu este posibil. În societăţile tradiţionale, timpul omogen, care se reînnoieşte perpetuu într-o mişcare circulară, oferă garanţia că ziua de mâine nu va fi substanţial diferită de cea de ieri şi de cea de azi. Angoasele şi tragediile individuale sunt posibile, accidentele şi consecvenţele şansei pot provoca nespuse dezastre personale şi colective.”

„În zorii modernităţii s-a născut  mitul progresului, axat pe un concept secularizat de timp linear şi ireversibil. Pe parcursul fazei sale progresiste, modernitatea a reuşit să păstreze câte ceva din calitatea mai veche a timpului, primul rând sentimentul continuităţii între trecut, prezent şi viitor. Însă viitorul a devenit aproape la fel de ireal şi de gol ca trecutul. Sentimentul foarte răspândit de instabilitate şi discontinuitate face din plăcerea imediată aproape singurul lucru rezonabil pentru care merită luptat. De aici, setea de consum şi întregul concept paradoxal al unei civilizaţii a risipei, în general.”

*Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii

Filed under: noptile, , , , , , , , , , , , , ,

Paradisul pierdut

Mai ştiţi replica aia feminină cu roata de rezervă? Un fel de hoţul care strigă „hoţii!” până la urmă. Când o femeie întâlneşte pe cineva de care ar avea nevoie, se „plânge” că iubeşte şi că e fericită, nu are nevoie. Însa la un moment dat, când Edenul arde, se gândeşte la portiţele de scăpare şi revine la cei cărora la un moment dat la cei cărora le-ar fi surâs ideea.

Aşa cum femeile se consideră refugiul celuilalt la nevoie [în sensul roţii de rezervă, că altfel sună frumos] şi strâmbă din nas, nici bărbaţii nu trebuie consideraţi…

Deşi de cele mai multe ori, prietenul la nevoie se cunoaşte 🙂

Filed under: noptile, , , , ,

Fata cu bucile de aur

 

Este cel putin interesant sa ma abtin de la a privi o femeie intr-un sens… sexual. Sa pot comunica fara sa am problema unei eventuale partide de sex. Pentru ca pana la urma, daca se intampla se intampla.

Si se mai intampla din cand in cand sa afli mai mult. Si sa simti ca discuti, ca intelegi si esti inteles fara sa apelezi la dezechilibrul creat de al treilea picior.

Insa se mai intampla ca in cazul recent… sa vezi. Si ma refer sa vezi mai mult, nu vorbesc metaforic. Si sa afli apoi detalii, sa vezi pe cineva open mind iar imaginatia sa o ia razna. Doua buci.  Te loveste pe retina, urca in creier si coboara mai jos. Si atunci, cum sa nu ii zici fata cu bucile de aur?

Filed under: noptile, , , , ,

Paradoxul barbatului perfect

Caracterul uman este complex. Poate prea complex. Ca fiinte avem liberul arbitru sa alegem cum reactionam. Pana acum “Noptile” faceau referiri la reactiile feminine din punctul meu de vedere, asadar punctul de vedere al unui barbat. Subiectiv…

Insa am incercat de nenumarate ori sa ma privesc prin ochii celorlalti, in cazul de fata, prin ochii celorlalte. Apoi barbatii in general, asemanarile, deosebirile, ce ma face diferit, ce ma face comun…

O sa incerc sa expun cele doua extreme ca sa pot simplifica, iar cine are completari e binevenit[a] sa se exprime. Calitatile devin defecte si invers. Ceva ce pare bun poate fi rau, ceva ce pare rau poate fi bun. Sa incerc sa exemplific avand in vedere ca tema este sfarsitul unei relatii:

Cazul 1: Domnul- Barbatul atent, soft, pasional. Iti ofera tot ce ai nevoie [iese din discutie partea materiala] dar mai ales cand ai nevoie. E acolo cand trebuie.

Cazul 2: “Domnul”- Barbatul egoist, “porc” si necioplit.

Dar… cu cat este mai bine, cu atat poti trece mai greu peste momentul despartirii. Corect? In cazul “domnului” e mai usor de trecut peste si afecteaza mai putin.

Sa fie rece ca sa nu doara foarte mult sau sa fie cald insa sa “platesti” cu sufletul?

Am pus problema asa pentru ca nu toata lumea reuseste sa pastreze doar partile bune si frumoase dintr-o relatie, intr-un minut sau o zi acel cuplu retine doar… momentul respectiv si mai putin ce a fost.

Eu stiu deja despre mine, intr-un fel am raspunsul. Insa vreau sa aflu si parerile vostre. Esti femeie? E imposibil sa nu iti fi pus problema in felul asta sau macar sa analizezi comportamentul celui de langa tine sau sa te intrebi cum ti-ai dori sa fie un barbat.

*Nu exista perfectiune si nu tot ceea ce este/pare perfect este si frumos.

Filed under: noptile, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Abordari

E dubios cum unele persoane incearca sa ma abordeze si iese aiurea. Am postat promo-ul in alta parte si…

Reusit montajul .. piesa hmmm …

de data asta n-am mai facut muzica, pentru ca nu am mai avut timp. dar ma interesa sa fac un promo cu preocuparile mele 🙂

Pacat …

well… timpul e o vesnica problema… daca vrei alta muzica, atunci posa treci pe la poezii

Nu-mi plac poeziile …

sa fii sanatoasa

Dupa o mica pauza… revine 😆

momentan am o problema. Am constatat ca nu stiu ce naiba am facut de nu mai pot vedea pozele de pe orice profil decat in slide

rezolva

Iarasi o scurta pauza… si revine cu un mesaj privat:

ma chinui …. nu pot … nu stiu ce naiba am facut.
Oricum nu mai conteaza, maine sterg profilul …

succes

merci

____________________


Filed under: noptile, , , , , ,

Skin on skin, skin for skin…

img_8781-copy-a

*Fotograf: flaiu

flaiu a avut o idee de poza care s-a potrivit de minune cu articolul asta din seria Noptilor. Am o nelamurire mai spinoasa: ce ii da dreptul celuilat sa impuna conditii doar pentru ca se afla langa tine din cand in cand?

Cumva, se ajunge la un monopol din partea celuilalt la un moment dat, asta daca faci compromisuri si te lasi “legat”. Privind in jur [si in propriul trecut] e imposibil sa nu vad ingradirile prezente intr-o relatie…

Ce anume ii da dreptul sa impuna anumite reguli sau sa ridice pretentii? Nu ar trebui macar tinut cont pe cine ai langa tine? Pentru ca mereu se vrea mai mult… iar acel mult duce uneori la nimic.

Astept pareri 🙂

Filed under: noptile, , , ,

Femei, cadouri si poezie

Iulia Maria (8/8/2009 12:38:33 AM): fa-ma sa pricep scrii poezii si esti si fotograf?

unu mic (8/8/2009 12:38:43 AM): vrei rezumat?
pictez, fac gravura, desenez, scriu poezie, sunt fotograf, fac tatuaje, aerograf si pictura pe masini si motoare, actor, compun muzica, scriu articole pe teme de arta, iau interviuri pe-afara, am avut emisiune de arta la sensotv, ma ocup de arta digitala in special de fractali, si cam atat. ca de dans m-am cam lasat
Iulia Maria : cam atat…doar atat?
unu mic : aha
Iulia Maria : da’ ce talentat esti, nu stiu cum poti sa faci atatea lucruri deodata
unu mic : pai..
dorm putin
si muncesc mult
la toamna posa cumperi cartile daca vrei
semnate
cam… 3 volume
ca am publicat deja 2
Iulia Maria : pai …se discuta
unu mic : dar am epuziat stocul
si reeditez la toamna
Iulia Maria : pana la toamna poate mi le faci cadou semnate si cu dedicatie
unu mic : cadou?
sa faci tu plici 😆
tu crezi ca pe mine ma sponsorizeaza cineva?
😆
femeile s-au invatat foarte prost cu cadourile astea
Iulia Maria : ooo dar ce parere proasta ai despre femei
unu mic 🙂
pai una doua cadouri
voi credeti ca toti barbatii sunt plini de bani?
😆
hai ca asta a fost tare
pai normal ca imi creez o parere proasta
pentru ca nimeni nu se gandeste la munca din spatele a ceea ce fac
una doua cadou
Iulia Maria : offffffffffffffffffff
m-ai inteles gresit
crede-ma
unu mic : Iulia Maria (8/8/2009 12:43:03 AM): pana la toamna poate mi le faci cadou semnate si cu dedicatie
ok, rectifica
acum zi-mi de ce am inteles gresit
Iulia Maria : pt ca era o gluma
promit ca o sa cumpar cele 3 carti.
si chiar m-am gandit la munca din spate de care ziceai
unu mic : 🙂
Iulia Maria : ascult o poezie
* rezumatul a fost facut pentru ca acum 2 ani cand eram in turneu si i-am vizitat orasul nu stia cu ce ma ocup 🙂

Filed under: noptile, , , , ,

Trecutul apropiat

I-am simtit din nou  gustul dupa ani de zile. Parfumul, privirea, gemetele… pielea…

Un zambet care a readus un zambet… Nu am sapat in amintiri, nici nu era cazul. A fost un moment de “opreste Pamantul, vreau sa cobor”.

Acum doarme… atat de frumos.  Dar  stie prea bine ca este tarziu.


Filed under: noptile, , , ,

Pe intuneric

In aceasta editie a noptilor nu am “reclamatii” in ce priveste personajul feminin.Doar ca in 2 ore urma sa o pornesc din loc asa ca nu avea sens sa dorm chiar daca de regula acele 2 ore sunt mai mult decat suficiente. Si ce zic eu, hai sa trec pe la baie…

Dupa nici 2-3 minute, brusc intuneric. Becul s-a stins… Liniste si pace 🙂 Scurt moment de panica. Ma reculeg si incepe strategia: cada o nimeresc, sapunul stiu unde e, prosop am. Ok… dar pana acolo, unde e hartia?

Hm… cautand pe bajbaite cumse trage apa, EVRIKA! Am gasit hartia 😀 Sunt salvat! Lumina inca lipseste si scriu pe intuneric. Probabil scrisul e labartat si sper sa fi scris cat de cat citet ca deja e a doua pagina pentru cateva randuri. Daca apare pe blog inseamna ca ma descurc sa scriu cu ochii inchisi.

Filed under: noptile, , ,

Nevoia de atentie [si exclusivitate]

Noptile II

Se pare ca “Noptile” mele prezinta interes, avand in vedere ca sunt relativ rezervat in ce priveste relatarile despre viata mea” de noapte”.

Oamenii vor mereu mai mult. In cazul de fata, cu cat e mai bine, femeile vor din ce in ce mai mult.

In cazul in care raman langa cineva mai multe zile la rand, sunt cumva nevoit sa ma impart intre persoana respectiva si activitatile mele zilnice pe care le desfasor la anumiti parametri, asa cum sunt obisnuit. De cele mai multe ori reusesc sa le impac pe toate [azi am spalat vase in timp ce vorbeam la telefon si nu asm handsfree- ce exemplu banal ] Insa am zis OK, ma ocup noaptea de ale mele… atat cat ramane din ea si sa incerc sa recuperez ce as fi putut sa rezolv pe timp de zi. Dar… e aiurea sa fii nevoit sa bagi 2 zile intr-una si sa renunti la putinul timp pe care il ai, in loc sa teodihnesti.

Poate fi totul foarte bine si fara sa lasi pentru altadata diverse. Din pacate, multi nu vad decat rezultatul a ceea ce fac fara sa se gandeasca cum ajung acolo. Totodata, nimeni nu stie mai bine decat mine ce e important din ce fac si cum imi irosesc timpul.

Daca m-as retrage sa scriu cateva ore nu ar fi nicio problema, as fi chiar incurajat.Daca in schimb raspund la comentariile “fanilor” [sic] sau postez ceva, e pierdere de vreme, obsesie sau dependenta de net. Nu vreau sa depind de nimeni, am nevoie de mine, de miscare, sa ma exprim liber! Am dat detalii in ECCE HOMO.

Pentru cei care uita , am mai zis intr-un blog anterior ca am renuntat la mine de prea multe ori ca sa se mai intample iarasi. Faza e ca din compromis in compromis ajungi unde nu trebuie. Am mai patit asta cat am fost insurat. Prea mult bun simt strica, vezi postarea cu cei 7 ani de acasa.

Ziceam ceva de o lista…

Filed under: noptile, ,

*Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei!

Blog Stats

  • 295,495 de curiosi din 15 iulie 2009