Să vă povestesc ceva din ultimele 2 saptamani… şi minunata lume a castingului.
Prima parte e legată de o chemare la un interviu [după ce mi-au vizualizat CV-ul pe net] si pac pac mail să mă duc a doua zi. Ajung acolo, cu gandul ca o fi pentru reclame, ceva ok. Ma întâmpina un superb şi elegant afiş lipit pe uşă, mai exact un A4 scos la imprimanta şi cu 2 colţuri dezlipite. Clar e semn ca acea companie prezinta seriozitate maximă. Ori au inceput ei prezentarea mai devreme, ori am ajuns eu prea târziu… că deja se termina marea prezentare. Dar nu e nimic… am primit un rezumat. In mare parte aveau nevoie de aplaudaci dar am auzit formularea « Noi vă ajutăm să ieşiţi din anonimat » şi ca daca te plimbi prin cadru [făcând figuraţie desigur] iei câteva sute. Plus propunerea de a intra în ce emisiune direşti să apari [vezi Nora pentru bunica, Schimb de castroane etc] adica fake-uri.
Ce au uitat sa menţioneze e faptul ca pentru alea 5-10 minute cât filmezi ca să scoată producătorul câteva secunde de material, stai cu oree pe langa, primeşti un sandwich [sanchi… masa asigurată]. Am tot fost prin echipe de filmare şi ştiu prin ce trec cei de la figuraţie. Sau cum sunt trataţi. Evident că m-am ridicat şi am plecat, nu aveam ce să caut acolo.
Aaa… si evident mai era o taxa de inscriere pe care o plăteai dar nu aveai garanţia că te cheamă.
Câteva zile mai târziu, merg cu cineva la o filmare. Reclama bla bla… figuraţie. Zic hai să mergem, vedem ce iese.
In primul rând au chemat lumea la 6… să stea la coada pentru primirea unui număr şi eventual un contract [dar le luăm pe rând] vreo 2 ore şi ceva. Frig… şi lume care discuta. Oameni care nu îşi primiseră banii de vreo 2 luni deşi la telefon aflasem ca seara după filmări primim şi banii. Primesc şi aşa zisul contract din care aflu că dacă ma duc la alţii care se ocupă cu castingul plătesc daune de 1000 de euro. Sa muriţi voi înfipţi ?…
Totodată.. ei se obligă să plătească în termen de 180 de zile de la data semnării contractului. 6 luni ?…. Serios ? Ce tare !…
Fie… ajunşi acolo evident că mulţimea se mutase în grupuri. Un fel de turmă… jumătate mai neagră [scriu un articol şi pe tema asta în câteva minute] restul pensionari. Şi câţiva rătăciţi. Am fost şi eu in echipe de filmare dar nu am uitat să respect omul. Din cauză ca producatorii erau străini… românaşii noştri de la producţie aveau un aer de superioritate şi dădeau ordine în stângă şi-n dreapta de parcă aveau nişte turme de oi. Când m-au trimis să mă schimb… îmi zicea una în engleză ce haine să iau.. îi raspund… chestii… şi o puştoaică din echipă care o asista ţinea să îmi repete ce spunea tanti respectivă. I-am zis că totuşi am o facultate terminată şi mă mai şi vede ca vorbesc engleză.
Pană la urmă am plecat. Nici figuraţia nu mai e ce era înainte….
Filed under: Chestii dubioase, casting, filmari, reclame
Andrei Pavel 