Andrei Pavel

artist, nu blogger…

Lumea nevazuta a castingului

Să vă povestesc ceva din ultimele 2 saptamani… şi minunata lume a castingului.

Prima parte e legată de o chemare la un interviu [după ce mi-au vizualizat CV-ul pe net] si pac pac mail să mă duc a doua zi. Ajung acolo, cu gandul ca o fi pentru reclame, ceva ok. Ma întâmpina un superb şi elegant afiş lipit pe uşă, mai exact un A4 scos la imprimanta şi cu 2 colţuri dezlipite. Clar e semn ca acea companie prezinta seriozitate maximă. Ori au inceput ei prezentarea mai devreme, ori am ajuns eu prea târziu… că deja se termina marea prezentare. Dar nu e nimic… am primit un rezumat. In mare parte aveau nevoie de aplaudaci dar  am auzit formularea « Noi vă ajutăm să ieşiţi din anonimat » şi ca daca te plimbi prin cadru [făcând figuraţie desigur] iei câteva sute. Plus propunerea de a intra în ce emisiune direşti să apari [vezi Nora pentru bunica, Schimb de castroane etc] adica fake-uri.

Ce au uitat sa menţioneze e faptul ca pentru alea 5-10 minute cât filmezi  ca să scoată producătorul câteva secunde de material, stai cu oree pe langa, primeşti un sandwich [sanchi… masa asigurată]. Am tot fost prin echipe de filmare şi ştiu prin ce trec cei de la figuraţie. Sau cum sunt trataţi. Evident că m-am ridicat şi am plecat, nu aveam ce să caut acolo.

Aaa… si evident mai era o taxa de inscriere pe care o plăteai dar nu aveai garanţia că te cheamă.

Câteva zile mai târziu, merg cu cineva la o filmare. Reclama bla bla… figuraţie. Zic hai să mergem, vedem ce iese.

In primul rând au chemat lumea la 6… să stea la coada pentru primirea unui număr şi eventual un contract [dar le luăm pe rând] vreo 2 ore şi ceva. Frig… şi lume care discuta. Oameni care nu îşi primiseră banii de vreo 2 luni deşi la telefon aflasem ca seara după filmări primim şi banii. Primesc şi aşa zisul contract din care aflu că dacă ma duc la alţii care se ocupă cu castingul plătesc daune de 1000 de euro. Sa muriţi voi înfipţi ?…

Totodată.. ei se obligă să plătească în termen de 180 de zile de la data semnării contractului. 6 luni ?…. Serios ? Ce tare !…

Fie… ajunşi acolo evident că mulţimea se mutase în grupuri. Un fel de turmă… jumătate mai neagră [scriu un articol şi pe tema asta în câteva minute] restul pensionari. Şi câţiva rătăciţi. Am fost şi eu in echipe de filmare dar nu am uitat să respect omul. Din cauză ca producatorii erau străini… românaşii noştri de la producţie aveau un aer de superioritate şi dădeau ordine în stângă şi-n dreapta de parcă aveau nişte turme de oi. Când m-au trimis să mă schimb… îmi zicea una în engleză ce haine să iau.. îi raspund… chestii… şi o puştoaică din echipă care o asista ţinea să îmi repete ce spunea tanti respectivă. I-am zis că totuşi am o facultate terminată şi mă mai şi vede ca vorbesc engleză.

 

Pană la urmă  am plecat. Nici figuraţia nu mai e ce era înainte….

 

Filed under: Chestii dubioase, , ,

Reclame tampite- Maggi

Despre desene animate si pauzele de publicitate care imbie [cretinizeaza] copiii stiu.  Dar de cateva zile… dupa ce ca ma uit rar, vad mereu o reclama absolut tampita. Ca parinte as fi revoltat de faptul ca multi copii si parinti totodata sunt dresati.

Mancare la plic. Cea mai buna. Hai sa ne indopam cu E-uri. Studiu de caz: 2 copii stau undeva sus langa balustrada si fac urat ca mama lor pregateste ceva cu legume. Dar staaai… mai e ceva… un PLIC. Si uite-asa stau prostii aia mici cateva ore pe vine pana cand sunt sarmalele gata….

Filed under: frustrari personale, , , ,

Locatii exotice

Ziceam mai devreme că am fost iar la Mac. După invazia reclamelor, avem si plasmele alea atârnate de tavan. Şi ronţăind una alta [că mă ajută metabolismul să mănânc junk food] am descoperit avantajele a 3 locaţii exotice: lipsa maşinilor, plaje nepopulate etc. Adică au ajuns destinaţii exotice locurile unde nu mai găseşti oameni. Foarte tare!

 

 

 

 

Filed under: frustrari personale, , , , ,

Abonament la reclame

Nu o sa fiu absurd sa zic ca ar trebui sa calatorim gratuit. Dar macar o imbunatatire ceva. Vad in jur cat de agresivi sunt controlorii deci e foame mare. Dar nu pot sa imi explic, avand in vedere ca e plin de reclame. Statii, scaune, geamuri, autobuze, plasme etc. Si legat de ecranele alea mici si galagioase fix cand nu trebuie, la banci de exemplu e un volum atat de tare incat ma uit dupa stampila sa vad daca am voie sa fiu in “club” fara sa ma dea afara 😆 In schimb, la copii disparuti sau anunturi benefice… nu auzi nimic. Si mai sunt si alea doua piese scurte de pian care insotesc pozele. Absolut stresant. Am uitat sa zic ca ma refeream la RATB. Deci suntem in Bucuresti si pe deasupra.

La metrou… reclama pe cartele, pe aparate, pe pereti, pe tavan. pe scari, pe jos, pe holuri, pe plasme… reclame, reclame, reclame…

La TV nu mai zic.. mai ales ca ma uit rar si observ mai usor. Inainte era publicitate pret de 5 minute. Acum a ajuns la 15-20. In timpul filmelor apare spotul minune de 30 de secunde. In timpul emisiunilor ruleaza reclame din cand in cand peste imaginile din studio. Din cate stiam, reglementarile UE au redus din timpul alocat reclamele. Astia ar trebui sa aiba semnal moca.

Multumesc. Publicitate!

Filed under: frustrari personale, , , , ,

*Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei!

Blog Stats

  • 310,940 de curiosi din 15 iulie 2009