Sarbatori fericite?…

Zic din capul locului ca nu obisnuiesc sa fac urari sau sa ofer cadouri. Pana la urma e sarbatoare in fiecare zi daca vrei. eventual transmit sarbatori frumoase cand am ocazia. simplu si draguta.

Pe de alta parte, de sarbatori nu prea imi place. In special cele de iarna cand iti bate lumea la usa [sanchi, au venit cu colindul] de parca am camara.. so oricum le cam lucesc ochii dupa bani nu dupa mere. Ce-ar fi sa auzi niste pusti intr-o eventuala conversatie:

“-Ia zi.. cat ai facut azi?

-3kile!

-De mere?

-Nu… de nuci! :D”

Nu… zici ce suma de bani ai strans. Un fel de cersit civilizat. Nici colindul nu mai e ce-a fost odata… Cand eram copil era ceva sa primesti si bani. Parca altfel se simtea sacosa cu covrigi si dulciuri. Si apreciai altfel banii primiti. Acum ne strambam la dulciuri, ca cica putem sa ni le cumparam si singuri. Eventual care ne plac, nu asa random… Sau poate ne fac rau la dinti.

Ce-ar mai fi… aglomeratia de la cumparaturi.. pierzi ore intregi la niste cozi care iti lasa impresia ca vine sfarsitul lumii, bat unii in cazane la niste ore de iti vine sa iti smulgi parul din cap. Capra, ursul, viezurele…

Sau mai devreme a batut popa la usa. Cu cheia! Hai frate.. nu are degete? O data. Pauza. De doua ori. Dar insista, Dumnezeu e persistent! Maine poimaine ma ia de guler..

Cersetorii incep colindareala mai devreme. Nu m-ar mira ca in cativa ani sa incepem colindele odata  cu inceputul scolii. nu ar fi cool?

Ce sa zic.. bucurati-va de Sarbatori. Cat inca mai puteti 🙂

 

Filed under: frustrari personale, colindatori, colinde, craciun, iarna, popa, sarbatori

Sustineri suspendate

 

*O ploaie cade cu putere,
sărut al apei nemişcate
curgând pe braţele curbate
care îmi cer o mângâiere.

Prin gânduri ce stau înclinate
dar susţinute de mânere,
adânc crestate, coliere
se zbat în suntele toate.

Filed under: audiobook, poezie, random, versuri

Forme

 

*Se zbate-n drama propriei iluzii,
dezbracă formele alunecând…
Compozitor creând confuzii
cu notele-amare curgând.

Şi iată coapsa dezvelită
cum îl respinge şi îl cheamă,
îl minte singura iubită,
îl amăgeşte, îl destramă.

Filed under: audiobook, poezie, random, versuri

Albastrul noptii

*Tu eşti albastrul nopţii
răsfăţat în pancarte lunare,
în tonul metalic al sorţii
cu foc arzând în amnare.
Pârjoleşti din privire,
cu gheaţă stelară hrănită
din cupe purtate-n roire.
Şi noaptea devine cumplită.

Filed under: audiobook, 2006, Arta deceptiei, poezie, rastalmaciri, versuri

Inocenta noastra

*Noaptea se lasă în perciuni destrămaţi
peste pletele indecente de amurg tern,
în timp ce plouă cu un candelabru şi uitaţi
sunt răstigniţii inocenţi din purgatoriul etern.
Sub talpa nocturnă a craniului morbid,
atârnă ochii descărnaţi de vise,
un chip de timp subţiat şi livid
din clipe iluzorii, compromise.
Se pierde în linişte chiar şi tăcerea,
o soră mută din pustietate,
sub un tăiş ce lasă numai fierea
unui pumnal ruginit doar pe spate.
Bizar e sunetul lăsat în urmă
cu tumult greu de ploi în umbră.

În prima rază noaptea se curmă,
lăsând în urmă mireasmă sumbră.

Filed under: audiobook, 2006, Arta deceptiei, momente prinse, poezie, versuri

Indragostitul nebun

*În fiecare zi alt vis,

în fiecare noapte o scânteie,

în fiecare pat altă femeie…

În fiecare casă alt dor stins.

În fiecare schiţă o idee,

în fiecare clipă, timpul prins,

în fiecare stare l-a atins

coşmarul ce pândeşte în cornee.

Filed under: audiobook, random

Trec tiganii, trec…

Zilele trecute [ieri, alaltăieri] s-a propus în Parlament sau urnează treaba aia cu modificarea cuvântului [r]rom în ţigan pe motiv că se confundă pe-afara cum nu trebuie şi românii sunt consideraţi ţigani. Da, or fi şi ei romăni,, că şi eu dacă mă naşteam pe teritoriul Elveţiei eram elveţian.

Oriunde în lume gipsy= ţigan.. numai noi traducem rom [care din câte ştiu e cu 2 de r de la « etnia rromma ».

Pentru mine sunt ţigani. Pentru că de când eram copil aveam în jurul străzii mele numai străzi pline de ţigani. Si şatre întregi care te aşteptau la colţ să te bată. Au trecut 15 ani. Acum e la fel. Degeaba se cacă unii pe ei cu discriminarea când ăştia sunt aşa de când mă ştiu. Cu diferenţa că acum ascultă manele.

Totodată… mai nou e o mândrie să fii ţigan. Adica au pretenţia să fie numiţi rromi dar când e ceva scandal te fac pe tine român şi subliniază faptul că ei sunt ţigani. Unde sunt organizaţiile care îi reprezintă fix atunci când ei vor sa fie ţigani? Se fac că plouă [când e secetă].

 

 

Filed under: frustrari personale, etnii, rroma, rromi, tigani

Munca de prost

Nu o să încep acum să zic de voluntariat… o grămadă de firme şi ONG-uri care vor să munceşti moca pentru [sanchi] experienţă care dă bine la CV.

O să zic în schimb chestii “art related” pentru că mă privesc. Cum ar fi propunerile pentru radio că vezi Doamne am o voce nu  ştiu cum… că am ce spune… dar în timpul meu liber. O ofertă… două… trei. La a treia era de fapt o colaborare.. dar nu ca voce a respectivului post [online toate cred…]. De fapt.. era pentru voce. Dar să stau eu să recit poeziile altora mise pare o tâmpenie. Abia am timp să trag vocea pentru mine.

Apoi au fost câteva pagini cu/despre/pentru artişti. Să produc informaţie [articole] adică să îmi pierd timpul scriind pentru ei, lor să le meargă treaba şi banul iar noi proştii să muncim pentru ei.

Se numeşte furt civilizat. Nu ca ăia 2 ţigani de ieri [da, ţigani… am promis în articolul trecut că scriu şi pe tema asta… urmeaza imediat] care ar fi băieţii care vin cu maşina să ia gunoiul în fiecare zi şi ei strang bani. Adică eu sunt prost şi nu ştiu ca asta întră la cheltuielile blocului ?….

Cam aşa şi cu ofertele astea… Hai să vă creasca traficul că e criză şi aveţi nevoie de bani…

Filed under: frustrari personale, munca, radio, www

Lumea nevazuta a castingului

Să vă povestesc ceva din ultimele 2 saptamani… şi minunata lume a castingului.

Prima parte e legată de o chemare la un interviu [după ce mi-au vizualizat CV-ul pe net] si pac pac mail să mă duc a doua zi. Ajung acolo, cu gandul ca o fi pentru reclame, ceva ok. Ma întâmpina un superb şi elegant afiş lipit pe uşă, mai exact un A4 scos la imprimanta şi cu 2 colţuri dezlipite. Clar e semn ca acea companie prezinta seriozitate maximă. Ori au inceput ei prezentarea mai devreme, ori am ajuns eu prea târziu… că deja se termina marea prezentare. Dar nu e nimic… am primit un rezumat. In mare parte aveau nevoie de aplaudaci dar  am auzit formularea « Noi vă ajutăm să ieşiţi din anonimat » şi ca daca te plimbi prin cadru [făcând figuraţie desigur] iei câteva sute. Plus propunerea de a intra în ce emisiune direşti să apari [vezi Nora pentru bunica, Schimb de castroane etc] adica fake-uri.

Ce au uitat sa menţioneze e faptul ca pentru alea 5-10 minute cât filmezi  ca să scoată producătorul câteva secunde de material, stai cu oree pe langa, primeşti un sandwich [sanchi… masa asigurată]. Am tot fost prin echipe de filmare şi ştiu prin ce trec cei de la figuraţie. Sau cum sunt trataţi. Evident că m-am ridicat şi am plecat, nu aveam ce să caut acolo.

Aaa… si evident mai era o taxa de inscriere pe care o plăteai dar nu aveai garanţia că te cheamă.

Câteva zile mai târziu, merg cu cineva la o filmare. Reclama bla bla… figuraţie. Zic hai să mergem, vedem ce iese.

In primul rând au chemat lumea la 6… să stea la coada pentru primirea unui număr şi eventual un contract [dar le luăm pe rând] vreo 2 ore şi ceva. Frig… şi lume care discuta. Oameni care nu îşi primiseră banii de vreo 2 luni deşi la telefon aflasem ca seara după filmări primim şi banii. Primesc şi aşa zisul contract din care aflu că dacă ma duc la alţii care se ocupă cu castingul plătesc daune de 1000 de euro. Sa muriţi voi înfipţi ?…

Totodată.. ei se obligă să plătească în termen de 180 de zile de la data semnării contractului. 6 luni ?…. Serios ? Ce tare !…

Fie… ajunşi acolo evident că mulţimea se mutase în grupuri. Un fel de turmă… jumătate mai neagră [scriu un articol şi pe tema asta în câteva minute] restul pensionari. Şi câţiva rătăciţi. Am fost şi eu in echipe de filmare dar nu am uitat să respect omul. Din cauză ca producatorii erau străini… românaşii noştri de la producţie aveau un aer de superioritate şi dădeau ordine în stângă şi-n dreapta de parcă aveau nişte turme de oi. Când m-au trimis să mă schimb… îmi zicea una în engleză ce haine să iau.. îi raspund… chestii… şi o puştoaică din echipă care o asista ţinea să îmi repete ce spunea tanti respectivă. I-am zis că totuşi am o facultate terminată şi mă mai şi vede ca vorbesc engleză.

 

Pană la urmă  am plecat. Nici figuraţia nu mai e ce era înainte….

 

Filed under: Chestii dubioase, casting, filmari, reclame

Sofer de taxi pe seara

Veneam zilele trecute din centru şi având ceva băgăjele am zis sa iau un taxi. De fiecare data cand am avut traseu de-acolo nu a stiut niciun taximetrist cum sa ajunga la adresa indicata.

Dar ce a fost haios şi totodată neplăcut e faptul că atunci când am coborât era tare nemulţumit că a primit doar 5 RON. Deşi cursa făcuse 4… Şi o tot dădea cu 5 lei in sus… 5 lei in jos… ca ce face cu ei. Dar ce-ar fi vrut, să îi plătesc dublu ? Cât să îi dai extrabacşiş ? Uite cu nesuferiţi d-ăştia aş putea recomanda să ardă gazul de pomană încălzindu-se aşteptând clienţi de 4 Ron. Şi 1 Ron pornirea ca bonus. Sau statul degeaba ca tot nu ne place sa muncim.

Doar suntem români, nu ?…

 

Filed under: frustrari personale, bucuresti, cursa, taxi, taximetristi