Zic din capul locului ca nu obisnuiesc sa fac urari sau sa ofer cadouri. Pana la urma e sarbatoare in fiecare zi daca vrei. eventual transmit sarbatori frumoase cand am ocazia. simplu si draguta.
Pe de alta parte, de sarbatori nu prea imi place. In special cele de iarna cand iti bate lumea la usa [sanchi, au venit cu colindul] de parca am camara.. so oricum le cam lucesc ochii dupa bani nu dupa mere. Ce-ar fi sa auzi niste pusti intr-o eventuala conversatie:
“-Ia zi.. cat ai facut azi?
-3kile!
-De mere?
-Nu… de nuci! :D”
Nu… zici ce suma de bani ai strans. Un fel de cersit civilizat. Nici colindul nu mai e ce-a fost odata… Cand eram copil era ceva sa primesti si bani. Parca altfel se simtea sacosa cu covrigi si dulciuri. Si apreciai altfel banii primiti. Acum ne strambam la dulciuri, ca cica putem sa ni le cumparam si singuri. Eventual care ne plac, nu asa random… Sau poate ne fac rau la dinti.
Ce-ar mai fi… aglomeratia de la cumparaturi.. pierzi ore intregi la niste cozi care iti lasa impresia ca vine sfarsitul lumii, bat unii in cazane la niste ore de iti vine sa iti smulgi parul din cap. Capra, ursul, viezurele…
Sau mai devreme a batut popa la usa. Cu cheia! Hai frate.. nu are degete? O data. Pauza. De doua ori. Dar insista, Dumnezeu e persistent! Maine poimaine ma ia de guler..
Cersetorii incep colindareala mai devreme. Nu m-ar mira ca in cativa ani sa incepem colindele odata cu inceputul scolii. nu ar fi cool?
Ce sa zic.. bucurati-va de Sarbatori. Cat inca mai puteti 🙂
Filed under: frustrari personale, colindatori, colinde, craciun, iarna, popa, sarbatori