Azi am pornit spre Constanţa, chiar îmi era dor să postez iar în “Călătorii”.
Cerşetorii m-au întâmpinat la Victoriei pe peronul metroului cu “Steaua sus răsare” … WTF ? +Nu e cam devreme ?! Era semn că mă apropiam de gară. 5 ţigănuşi în 3 minute. O să iau şi problema colindătorilor la puricat cât de curând.
Am ajuns la gară cu 10 minute înainte de plecarea trenului, teoretic era deja tras la linie. Am întrebat la ghişeul de informaţii dacă trenul spre Constanţa de la ora x are întârziere. Cică nu. Mai erau 7 minute. Dă-i şi aprinde o ţigară şi găseşte soluţie rapidă pentru mâncare în direcţia …. da! Mc. Coadă. Timp ciuciu. Hai o înceracre, ceva la pachet. Între timp afişează o întârziere de 10 minute. E timp de păpică. Hai să mă spăl pe mâini. În gară, recordul apei cu ţârâita îl deţine Mc-ul : 5 secunde. E un calvar să te speli pe mâini. Şi “uscătorul” ăla nu funcţionează. Şi dincolo de uşă, pisoarul era plin şi scârbos. La fel era şi pe tren că vedeam când ardeam o ţigărică la oprire, dar aia e altă poveste că mi-a fost lehamite să trag o poză.
Mă spăl pe mâini, încep să înfulec grăbit ceva, când mă trezesc cu un “colindător” nespălat pe cap. Du-te bă … şi lasă-mă să mănânc. Trenul are întârziere 15 minute. Să recapitulăm : la ghişeul de informaţii, cu 9-10 minute înaintea sosirii trenului aflu că nu are întârziere. Afişajul arată că are întârziere de 15 minute şi trenul vine la aproape o jumătate de oră de la care ar fi trebuit să ajungă. Biletele erau pentru vagonul 22. Trenul avea 4 vagoane. Locurile : 24 şi 26. Care fuseseră repartizate şi deveniseră 46 şi 48. Am găsit 48 dar nu apărea 46 prin jur. Persoana care îl ocupase stătea comod după ce acoperise numărul locului cu geaca. Nu vă puteţi imagina cum se învârteau bagajele cu tot cu oameni. La Dâlga, a staţionat 20 de minute, cică probleme “în faţă”. Controloarea se plângea că ăia de sus stau la căldură, au birouri iar ei se lovesc de toate problemele, că salariile sunt la jumate şi că se poartă conducerea urât cu ei.
În condiţiile astea, cei 3 blatişti care spuneau undeva între vagoane înainte de plecarea trenului că dau şi ei câte o sută, au ajuns la destinaţie.
Am avut aşadar timp din plin pentru câteva fotografii cu gheaţă … şi apoi ţigara de după, că am ajuns în Constanţa cu 2 ore în plus faţă de cât trebuia.
O ultimă menţiune: RATC. Spre deosebire de controlorii bucureşteni, cei din Constanţa nu poartă uniforme şi nu au numele trecute pe legitimaţie. Motiv pentru care cer comision, mai ales tanti cu 420 pe legitimaţie şi căciulă de blană în cap care a luat şpagă vreo două sute de la 2 băieţi care stăteau fix în spatele meu. Prinşi fără bilet evident. Dar sunt sărbători, poate se iartă, că suntem puşi pe fapte bune. Adică unii sunt scăpaţi de amendă şi scapă ieftin iar controlori au cu fiecare “victimă” câte ceva în plus de pus pe masă, acasă la copilaşi.
Luaţi-vă nene bilete, că e mai sănătos !
În loc să faceţi fapte bune, le creşteţi unora colesterolul ..
pi es- mi-am început articolul pe ambalajul de la Mc [foile erau în rucsac şi rucsacul îngrămădit între muuuuulte bagaje]
Filed under: calatorii, 2009, bucuresti, calatori, cersetori, cfr, constanta, craciun, gara, iarna, ratc, revelion, sarbatori, tren, zapada
Andrei Pavel 