Andrei Pavel

artist, nu blogger…

Odihna- via sssfinxxx.ro

Era cazul sa iau o pauza de cateva zile.. desi nu voi soma chiar de tot. Mi-a ajuns ca am pictat de Craciun si Revlion!

O sa mai editez paginile pe site ca am ramas in urma. Oricum.. din vara astept o mica pauza: am facut un documentar, comanda de pictura, proiectul Absolut, mutat la noul atelier.. renovat, bagaje bla bla, 2 volume de poezie de publicat plus lansare de carte, inca 3 panze [123] si in final somn!

Cat de curand o sa apar si cu poezii noi, chiar un am mai avut timp. Dar usor, usor…

Filed under: Personale, , , , , , , , ,

Licenta si extenuare

Am inceput un proiect indraznet. Pe scurt, imagini de pe calculator lucrate de mana pe metal, piatra si panza. Am postat zilele trecute cateva lucrari pe metal asa ca azi o sa va arat  foto-litogravuri. De la inceputul lunii viitoare trebuie sa gasesc un atelier ceva mai spatios asa ca daca stiti pe cineva care are de inchiriat ceva mai micut decat o garsoniera dati de veste. Lasati comentariu sau aveti date de contact sus in dreapta 😉

Multi vad gravurile ca pe niste desene. Nimic mai gresit. In spatele acelor “desene” se ascunde o munca titanica. Daca mai pun la socoteala faptul ca ziua sunt la scoala si noaptea la munca, asta ca sa intelegeti unde am disparut in ultimele luni… Oricum, o sa postez cateva imagini si eventual o sa completez cu ceva randuri si o explicatie doua legate de munca la gravuri. In rest.. mai am panzele de terminat dar deja stiti cum iese o panza pentru ca am mai aratat deja.

La litografie e de munca. Adica primul pas este slefuirea pietrelor, piatra peste piatra  cu praf abraziv. Undeva la o ora pentru fiecare 2 piese.

Dupa mai multe etape care cuprind emulsii si raze UV, curatari si alte mici detalii… iese asa ceva 😀

Dupa ce hartia este pregatita, urmeaza imprimarea. Oh da….

Dupa ce ridicam hartia si ne bucuram putin…

… aruncam o privire peste ce a iesit 😀

Pe langa ce am prezentat zilele trecute la aquatinta, a mai aparut o lucrare dar imprim abia luni. Cred ca merita un preview chiar daca tema de azi e litogravura.

Filed under: Gravura, , , , , , ,

Suparari de om de la bloc

După cum mulţi dintre voi ştiu, am un program extrem de încărcat. Abia ce m-am întors aseară de la Suceava, eveniment care a consumat timp real şi nu numai. Am rămas în urmă cu destule aşa că atunci când am ajuns acasă ştiam că nu prea o sa am parte de somn. Am reuşit să pun la punct tot, mai puţin 2 autoportrete pentru şcoală şi alte mici teme. Am zis să mă odihnesc şi eu măcar azi 3 ore. La 21:00 am dat stingerea. Pe la 22:00 se aude sublim o bormaşină la 3 metri deasupra. Rabd….

Întuneric… somn printre rânduri , voci, zgomote şi manele. Deschid ochii şi nu ştiu cât e ceasul. Rabd…

Sună alarma. Ştiu că e 12 noaptea iar tot fundalul sonor de mai sus e neschimbat. Lipseşte bormaşina, ce trist…  Nici nu ştiu cum să le pun cap la cap pentru că am evitat să refulez  pe tema vecinilor şi mai ales pe tema discuţiilor de la administraţie de ceva vreme şi acum sunt nevoit să le pun pe toate în aceeaşi pagină.

O să încep cu situaţia absurda din seara asta apoi o să trec la nişte lămuriri. Am zis să apelez la bunul simţ al celor de deasupra. Câţiva muncitori care sunt pe-aici de câteva zile şi care lucrează pentru vecina de la 8. Vecină de care se leagă toate problemele pe care le am ca nou venit. Dacă nou venit mai e valabil după 3 luni. Bun…

Ies din cameră, urc un etaj şi mă întâmpină muncitorul şef. Îl întreb cine responsabil acolo şi mă ia direct cu „Da’ cine eşti tu?”. I-am explicat frumos ca sunt vecinul de la 7 şi nu mi se pare normal ca la 12 noaptea să nu poţi dormi de gălăgia pe care o fac ei, asortate cu manele şi alte cele. „Du-te bă de-aici…” apoi în spate către ăia din cameră „cine e ăsta bă?!…”. După care am avut iarăşi parte de atenţia lui când a zis că poate mă şi bate. Dacă am văzut că nu am cu cine discuta, m-am întors frumuşel către camera mea în timp ce înjura şi îmi trimitea politicos o flegmă peste balustradă.

Şi acum detaliile.

În vară am primit un loc unde să mă desfăşor de la Michelle. Adică o cameră pe care să o transform în atelier. Întâmplându-se pe timpul verii cât am fost plecat, ajungeam câte 2 zile pe săptămână să renovez şi să îmi duc lucrurile. Evident că în septembrie vecina de la 8 a zis să se refacă lista cu cheltuielile de întreţinere că m-au văzut ei pe-acolo. Şi acum o mică listă cu nemulţumirile vecinei de la 8 [să ne trăiţi dna Gâscă!]. M-a acostat într-o zi în timp ce ieşeam din bloc că „o să vorbească ea” să fiu trecut la întreţinere 2 persoane că mereu am la uşă 2 perechi de încălţăminte. I-auzi, ce chestie… Am lămurit-o că nu se va întâmpla. Şi cum scara e foarte strânsă, înseamnă că mă pândeşte destul de des. De problema cu încălţămintea mai sunt două nemulţumiri. Că vezi doamne o deranja că sunetele din timpul sexului răzbăteau prin pereţi în fiecare zi. Nu ştiam că sunt robot şi mai ales că am timp să practic acest sport extrem zilnic. Şi nu ştiam nici că sunt în fiecare zi aici. Apoi mi-a venit acum o lună jumătate când mi-a apărut cu administratorul la uşă, vezi Doamne, în control, curioasă ce am în cameră, acuzându-mă că a văzut la un moment dat şi 5 perechi de încălţăminte la uşă. Dna Gâscă, această camera are 4 metri pătraţi, adică 2 pe doi şi nici ăia pentru că uşa îmi taie un colţ. Auziţi la ea gândire: dar de ce am canapea într-un atelier de pictura? Dar ce o fute pe ea grija de ce condiţii îmi creez eu? Dorm ca liliecii agăţat de tavan?

Mai departe… singura cale de acces în scară în afară de uşa principală unde am nevoie de card este uşa de serviciu. La care aveam cheie. Am cerut card de acces pe scara cu interfonul, n-am primit. Dna Gâscă iar a făcut tam tam [fix în seara cu controlul] că ea schimbă butucul de jos. Şi l-a schimbat. Şi am rămas pe-afară de câteva ori pentru că eu fac baie la mama şi ajung seara la atelier. Şi dă-i şi sună că poate poate şi intrăm. Într-un final am primit  şi card. Problema ei era că prezenţa mea la cheltuieli era absolut necesară.

Şi acum hai să vă zic puţin despre atelierul meu. E situat pe scara de serviciu, dacă nu mă înşel sunt singurul care stă pe toată scara. Doar sus la 8 e hol comun. Nu am apă însă am fost trecut la întreţinere luna trecută deşi nu am ţevi, repartitoare etc. Probabil au impresia că deţin un jacuzzi secret undeva în tavan. Acum vreo 2 luni am pus şi contor de curent electric, că am început şcoala şi am zis să mă ocup de toate detaliile, în condiţiile în care factura de lumină avea o sumă consistentă iar eu nu consumam decât becul de pe hol care nu funcţionează. Şi acum e întuneric de sus până jos iar eu plătesc în continuare cot la cot cu restul lumii  . Dna Gâscă îmi reproşa că folosesc liftul târziu în noapte. I-am explicat frumos că mi se mai face şi mie foame, am nevoie de o sticlă de apă. Mă rog… Dragii ei şantierişti freacă şi acum, în timp ce scriu, acel simpatic lift. Şi e 1 noaptea. S-a hotărât la un moment dat să se afişeze programul de linişte. Pe care dna Gâscă [a se observa că am trecut mereu cu d mic] l-a lipit în dreptul uşii mele. Care dnă Gâscă îl respectă. Aşa cum a făcut duminica trecută când m-am întors din Ploieşti şi eram rupt de oboseală iar bormaşina lucra de zor la orele 15:00.

Revenind la situaţia de mai devreme, drăgălaşa dnă Gâscă mi-a făcut reclamaţie în vară că timp de 4 zile era murdar pe micul meu hol din faţă uşii şi că aveam materiale de construcţie. Ce să fac dacă ştiu să renovez şi pot să îmi fac singur treburile.. Acum eu am avut 2 variante. Să rezolv la poliţie sau să chem pe cineva să îi bubuie pe dobitocii de deasupra sau măcar pe ăla care a prins curaj de la băutură. Iese din schemă reclamaţie făcută jos la administraţie pentru că îi doare fix în cur.

Şi când te gândeşti ca nu voiam decât un loc mic şi liniştit în care să îmi fac treaba…

*Articol dedicat vecinei de la 8. Aştept reîncarnarea dnei Gâscă, poate poate intră şi ea pe net să citească. Poate capătă înţelepciune şi înţelege mai mult decât poate cu gândirea comunistă pe care o are.

EDIT- dupa ce am postat articolul, am gasit ceva pe tema asemantoare

Filed under: frustrari personale, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Oameni


Sunt cativa oameni carora am de ce sa le multumesc [cronologic]:

1. Marius [Hermi] – pentru ca m-a ajutat la prima comanda de panze si a tras cot la cot cu mine pana a iesit bine. Fara sa isi dea seama, in timp, mi-a aratat ca mai exista prieteni iar acum il consider ca pe fratele meu mai mic.

2. Michelle – datorita careia am acum un atelier unde pot sa ma desfasor.

3. Flavia – pentru ca a facut in cateva luni cat nu au facut altii in ani de zile

4. Asaseya – pentru ca m-a batut la cap a insistat sa pun mana sa imi fac blog pe wordpress [care fata de ce aveam pe blogspot chiar e.. ce trebuie]

Filed under: frustrari personale, , , , , , ,

Micul meu Par[ad]is


Sunt un specimen ciudat, cu tot cu locaţie şi faună locală. Din relief fac parte canapeaua pitică de cămară, măsuţă portabilă de hol [când nu am loc în cameră, dar am loc pe scară], dulapul de colţ mutabil care conţine mici biosfere şi „unitatea târâtoare” de calculator.

Oficial m-am mutat. Mulţumesc Michelle pentru micul meu paradis unde mă pot desfăşura in voie 😀

Filed under: frustrari personale, , , ,

*Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei!

Blog Stats

  • 297,981 de curiosi din 15 iulie 2009