Azi am ajuns la atelier de la şcoală bucuros nevoie mare că am reuşit să fac tema cu autoportretele. Doar că legat de faza cu supărările avute cu un vecin zilele trecute, am ajuns iar la poliţie.
Abia azi am reuşit să o găsesc pe doamna Preşedinte a blocului şi în timp ce îi dădeam reclamaţia, fix atunci, vecinul meu recalcitrant intra în scară. Se opreşte lângă mine şi plin de încredere îmi aruncă „să îmi mulţumeşti că nu te-am bătut”. Wtf? M-am întors spre doamna căreia trebuia să înmânez hârtia cu descrierea nopţii cu pricina. I-a picat faţa apoi a zâmbit amar când l-a auzit pe respectivul îndreptându-se spre scări lăsând următoarele cuvinte aruncate peste umăr: „lasă ca discutăm noi sus când vii, îţi arăt eu ţie”…
Adică mă aşteaptă să mă bată. Ce haios! S-a crezut cumva Moş Crăciun momind cu cadouri un copil prost? Am ieşit din scară, am sunat la 112… operatoarea m-a pasat unui poliţist, care poliţist m-a pasat mai departe. Mai exact, să mă deplasez la secţia de poliţie unde am fost cu 2 zile în urmă şi să solicit acolo ce am nevoie. Adică 112 e un fel de home delivery… să zicem că am poftă de pizza. Sun şi dau comandă dar mă duc tot la sursă cum puteam să fac de la început. Aşa că 112 funcţionează probabil doar după 12 noaptea. Pe timpul zilei rugaţi-i pe cei care vă fac probleme să vă aştepte cât daţi o raită la poliţie. J
Ajuns acolo m-am întâlnit iar cu domnul Asanache care deja ştia despre ce este vorba. Mi-a recomandat un echipaj, că am timp să fac sesizare. Zis şi făcut. Cât am aşteptat să se decidă ce şi cum, am scris sesizarea. Eram la a doua scriere. Se făcuse deja 4 jumătate.
Înainte să plecăm [un singur organ a fost trimis] m-a sunat fratimiu [cel căruia îi fac dragonii pe spate să îi acopăr cicatricea] să mă întrebe ce fac, că e pe la atelier şi poate schimbăm câteva vorbe. I-am zis că sunt la poliţie şi că mă duc la atelier să lămuresc problema. A spus că mă aşteaptă să vadă despre ce este vorba, că nu îi povestisem. Ajungem, urcăm, batem la vestita dnă Gâscă şi stupefacţie. A ieşit la uşă, l-a chemat pe respectivul.. şi ce credeţi? Ala mic care făcea scandal era fi-su, mă…
M-a luat din prima, că eram lângă poliţist şi nu îi păsa. Se simţea zeu. Poliţistul [sănătate domnule Asan] s-a legitimat, apoi i-a cerut un act de identitate. După ce baiatu’ lu’ gâscă a guiţat nişte ameninţări, poliţistul m-a rugat să mă îndepărtez ca să înceteze ameninţările. Cică „m-am luat de cine nu trebuie” şi că are el grijă de mine. Când i-a zis de amendă, băiatu’ lu Gască a zis „cât poate să fie amenda? 2 milioane… are de unde. Poliţistul i-a zis că e 10 milioane. Ehhh… tot avea să plătească, a ţinut să precizeze că are bani. Să fie sănătos… Între timp a apărut şi fratimiu, i-am zis să aştepte lângă mine că aşa recomandase poliţistul. Baiatu’ lu’ gâscă tot nu voia să prezinte nici un act, aşa că a trântit uşa şi s-a închis în casă.
Poliţistul a mai bătut la uşă şi a solicitat un buletin de identitate. După ce a ţipat prin casă vreo două minute. A ieşit omul nostru foarte vârtos, gata să sară pe poliţist văzând că nu poate ajunge la mine. Dna Gâscă m-a luat „tare” că nu am procedat corect. Pe bune? Adică sunt ameninţat, pierd 3 zile şi timp cu 2 plângeri la poliţie şi una la Preşedintele blocului şi mi se reproşează că am chemat poliţia? Adică prefera varianta aia de colţ de stradă? Sau să îşi bată joc de mine ca la popice? Pfff…
Apoi brusc băiatu’ lu’ Gâscă a început să îi facă ceva poliţistului pentru că m-am întors spre ei şi am văzut cum încerca să îl ţină de mâini. A început să reacţioneze urât [nu mă aşteptam la asta, am zis ca vine poliţia.. dă cel mult o amenda şi avem parte de linişte]. Nu… a fost nevoie şi de fratimiu ca să îi puna cătuşele. 10 minute a durat. Timp în care ăla mă ameninţa ca sună el pe cineva să se ocupe de mine, striga la maică-sa să cheme televiziunea, timp în care dna Gâscă îi spunea cuiva la telefon că a venit poliţia din cauza „bulangiului ăla de la 7”. Tot în acele aproximativ 10 minute, cât timp poliţistul încerca să îi pună cătuşele s-au întâmplat destule: dna Gâscă a continuat ea ameninţările, dar de altă natură- „lasă că te mut io din bloc, să te caci în gura mea”. Ce limbaj de doamnă, mă face să simt câtă educaţie am pierdut că n-am avut o mama ca ea.
Poliţistul îl întreba pe scandalagiu cum îl cheamă. Ia uitaţi răspuns: „zori de zeamă”. A fost circ în toată regula. Până să îl întrebe cum îl cheamă, s-a tăvălit pe jos, s-a dat cu capul de pereţi, trăgea de tot ce prindea în jur. Dna Gâscă se tot băga între ei până când mi-a fost dat să văd unul din cele mai penibile momente de arestare. Filmele sunt joacă de copii. Băgând mâna între ei, a băgat mâna într-o cătuşă şi apoi ţipa că „ia uite ce mi-a făcut, mi-a pus cătuşele”. Jenibil. Individul o ţinea pe-a lui. „Cine e comandantul? Lasă că ştiu eu ce se întâmplă la secţia 8” şi d-astea. Că lui nu îi e frică e poliţie domne…
Într-un final am coborât cu toţii, poliţistul reuşind să mai cheme câţiva colegi. Afară striga cât putea de tare, că uite ce face poliţia, bate lumea. Ajuns la maşină a plasat strategic către mă-sa: „ai văzut mamă cum a dat în mine?” la care ea repede: „am văzut, da… acolo în colţ”. A debitat mai târziu alte prostii învelite în minciuni. Dar ajungem şi acolo.
Ajunşi la secţie, am scris încă una cu detaliile pe care le-aţi aflat şi voi mai sus. Între timp dna Gâscă mă bârfea. Avea un argument: am stricat liftul, ca urc din când în când cu încă o persoană. Şi veşnica ei problemă cu 2 persoane la întreţinere. Femeie, dumneata ai venit în august la uşa mea să fiu trecut şi pe luna iulie la întreţinere doar ca să scadă 1 RON la fiecare apartament şi să plătesc veşnica sumă de 30 de RON la reparaţii de bloc. Reparaţii care nu au treabă la mine pe scară. Iar eu pe vremea aia încă renovam şi treceam din an în paşte. Sunt trecut la întreţinere cu restanţe deşi am plătit înainte să se afişeze. Foarte frumos.
Apoi a bârfit lumea de prin bloc şi cum ar vrea ea să vină poliţia în controale să poată să vază şi ochiu’ ei ceva. Cum a bătut la mine de vreo 15 ori şi nu răspundeam. Femeie, poate nu eram acasă? Şi aud bine de felul meu, am mâncat morcovi când eram mic. Că am trompete şi tobe… chestii. Deci: o dată am comis-o la telefon pe la 7 dimineaţa când m-am apucat să cânt şi din când în când mai bag ceva sunete de pian dar niciodată tare. Este singura vecină care se plânge de zgomot. Înseamnă că restul sunt surzi?
După câteva ore, pe la 7 seara, iese omul relaxat, îşi aprinde o ţigară, stă de vorbă cu dna Gâscă… apoi pleacă. Vine poliţistul care a venit de la început şi mi-a spus că a promis omul că se linişteşte şi mă lasă în pace. De ce? Cică marea problemă a dnei Gâscă era că am atelier aici. A uitat că plătesc întreţinere şi că am acelaşi drepturi ca orice locatar. Acum câteva rânduri am făcut o pauză să cobor să cumpăr ţigări. Respectivul era jos şi stătea de vorba cu un vecin. M-a privit, am dat bună seara, s-a întors. Deci se poate. Asta dacă nu cumva pregăteşte ceva. Dacă nu mai scriu pe blog două zile, vă prindeţi singuri ce s-a întâmplat.
*Sfat pentru secţiile de poliţie: pe viitor trimiteţi mai mult decât un om. Mai ales că nu toţi reuşesc să facă faţă situaţiei cum a făcut băiatul acesta mai devreme şi nu ştiţi de ce nebuni poţi da.
Filed under: frustrari personale, 7, 8, amenintari, etajul 8, gasca, politie, scandal, timp pierdut, vecini
Îmi plac foarte mult florile. Şi de obicei când nu găsesc ceva ce îmi place, creez. Am vrut atunci ceva simplu. Am pornit de la simplitatea lalelelor, însă simţeam nevoia de etape surprinse pe aceeaşi tulpină. Mai multe faţete ale aceluiaşi eu…
S-ar putea sa castig un telefon cu portretul facut lu’ flaiu. 
Andrei Pavel 