Andrei Pavel

artist, nu blogger…

Anticarii de taraba

Azi am ieşit să cumpăr cărţi. Am mai spus că sunt fan SF aşa că din când în când dau o raită e la Universitate să văd ce titluri mai găsesc.

Nu m-aş fi apucat să povestesc dacă nu dădeam de acest moşuleţ simpatic şi extrem de amabil. M-a lăsat să mă uit, să aleg… A fost  atât de amabil, încât la un moment dat voiam să întreb cât mă costă cărţile puse deoparte dar probabil chiar nu voia să mă deranjeze. Am aşteptat…

Până la urmă i-am spus [când a apărut] că am ales trei cărţi. A început să îmi povestească despre doi dintre cei trei autori aleşi de mine, că au fost prieteni de-ai lui, că scriu bine… OK… unde vrea să ajungă?…

Incă o dată, îi cer un preţ pentru cele trei cărţi, se uită la ele, analizează, îmi pândeşte cu ochiul reacţiile… apoi vine răspunsul călare pe un zâmbet: 50 de RON.

WTF?! Am mulţumit şi am plecat.

În materie de SF, nu foarte multe cărţi depăşesc suta dacă le iei de la tarabă. Până şi la anticariatul deschis recent pe Academiei am găsit cărţi la 5 RON lejer [preţul mediu în zonă]. Dacă vrei la 2 RON trebuie să cauţi… dar de la 5 în sus e mai mult decât decent. Nu se negociază ca la tarabă dacă iei mai multe. Dar măcar ştii la ce te înhami, ai categorii, preţuri, colecţii etc.

Eu am un domn de la care mai iau din când în când, însă azi nu era acolo. Ce m-a enervat la culme e că se cer preţuri aberante pentru nişte cărţi cărora vrei să le acorzi o şansă. Cum să ceri 2 sute pe o carte veche [nu chiar atât de veche, v-aţi prins voi] când doar ediţiile limitate încep de la 2-3 sute cum am păţit acum 2 săptămâni cu ceva de fotografie. Legat de „cărţi la comandă” de pus deoparte, există o speculă de te doare capul. Separat de cei care vând cărţi de-a lungul Universităţii, de la o vreme, şi-au tras nişte ţigani [la propriu şi la figurat] tarabă în faţa ieşirii de metrou de la TNB. Am dar titlul cărţii, autorul, editura şi anul.. Unul din cei doi se preface a fi gânditor şi aruncă preţul: 1 milion jumătate. La care celălalt zice repede că „hai să lăsăm la un milion”. Strategie clasică pentru o carte de 6-7 sute. A doua zi când m-am întors după carte, oamenii veseli nevoie mare că fac şi ei un ban. Mă uit la titlu… complet altceva. Dar ei deja întindeau mâna după bani.

Băi aceştia, nu zice nimeni că nu trebuie să vă iasă bani din treaba asta, că staţi mereu să e aranjaţi, aveţi drumuri la depozit, sunteţi lângă cărţi la prima ora şi indiferent de vreme. Dar nu mai fiţi aşa nesimţiţi că eu unul nu halesc!

Filed under: frustrari personale, , , , , , ,

Amintiri despre pictura: Inceputul

Îmi plac foarte mult florile. Şi de obicei când nu găsesc ceva ce îmi place, creez. Am vrut atunci ceva simplu. Am pornit de la simplitatea lalelelor, însă simţeam nevoia de etape surprinse pe aceeaşi tulpină. Mai multe faţete ale aceluiaşi eu…

Nu înţeleg de ce uneori, poate de cele mai multe ori, uităm sau renunţăm la acel ceva pe care în timp riscăm să îl pierdem.

Uităm să fim copii, să fim liberi, uităm acele clipe pe care ni le putem oferi singuri. Privesc la ce făceam acum câţiva ani şi mereu găsesc elemente la care cumva îmi doresc să mă întorc. Simt că mă reprezintă. Sau idei pe care le pot reinterpreta la nesfârşit chiar dacă „formularea” ar fi mai complexă.

Filed under: Amintiri despre pictura, , ,

Dragons- session 5

Azi am trecut la umbrele mari ale dragonului de jos. Se vindeca frumos insa se simte nevoia de finisaje. Dar trebuie sa am rabdare si salucrez pas cu pas. Culoarea e departe…

*Timp de lucru: 2h
*Ace folosite: 7RS

Sedinta 1
Sedinta 2
Sedinta 3
Sedinta 4

Filed under: tatuaje, , , , ,

Concurs de portrete

S-ar putea sa castig un telefon cu portretul facut lu’ flaiu. Concursul presupune sa desenam moaca unui blogger preferat, si cum flaiu e fotografa mea tzoc poc am tras desenul. Si acum sa stresam juriul sa se miste mai cu talent. Si hai si ceilalti cu mai multe desene! 😀

Am lucrat mai mult cu 6B… si pe ici pe colo un 2B unde am simtit nevoia. Se pare ca au iesit mai bine pozele din timpul lucrului decat poza finala. Cred ca n-am avut ce face si am mutat lumina 😆

Si acum asteptam rezultatele…

Filed under: blogosferoidizari, Portret de blogger, , ,

Scufita rosie vs. scufita verde

Din poveşti ştim că e cuminte. Într-o parte aflăm că nu. Cum o fi?…

Scufiţa Roşie ştia drumul şi a luat-o pe unde trebuie. Scufiţa Verde nu ştia drumul şi a luat-o peste tot.

………………

Scufiţa Roşie mergea spre bunica ei. Este prinsă şi violată de lupul cel rău. El o întreabă:
– Ce-ai să-i spui bunicii tale?
– Că m-am întîlnit cu tine şi m-ai violat de patru ori.
– De patru ori? se miră lupul.
– Da! ..Sau te grăbeşti..?

Filed under: funny, , , , , ,

Game over?

Am fost la poliţie. Iar.

Declaraţii, oameni de treaba… după încă vreo oră pe-acolo am aflat că ar cam vrea poliţîa să îi dea amenda lu’ nenea [că o fi băiatu’ lu Gâscă, da’ are vreo 30 de ani] însă am recomandat să îl ierte, că nu ţin la pedepse şi alte treburi. A rămas să facă şi nenea o vizită şi în funcţie de cum se comportă, îşi ia amendă sau nu. Aşa că dacă omul se linişteşte, îmi retrag plângerea şi am terminat povestea. Dacă vrea amenzi… să fie sănătos. Eu am mers pe varianta că dacă e sancţionat, nu va reacţiona ca un om normal, să îşi dea seama că a comis-o. Dar dacă vrea să îşi vadă de treaba lui, se poate.

Filed under: frustrari personale, , ,

Butterfly tattoo- touchup

Ace folosite: 5RL
Timp de lucru: 50 min

Filed under: tatuaje, , , , ,

Vecinul meu scandalagiu a fost arestat

Azi am ajuns la atelier de la şcoală bucuros nevoie mare că am reuşit să fac tema cu autoportretele. Doar că legat de faza cu supărările avute cu un vecin zilele trecute, am ajuns iar la poliţie.

Abia azi am reuşit să o găsesc pe doamna Preşedinte a blocului şi în timp ce îi dădeam reclamaţia, fix atunci, vecinul meu recalcitrant intra în scară. Se opreşte lângă mine şi plin de încredere îmi aruncă „să îmi mulţumeşti că nu te-am bătut”. Wtf? M-am întors spre doamna căreia trebuia să înmânez hârtia cu descrierea nopţii cu pricina. I-a picat faţa apoi a zâmbit amar când l-a auzit pe respectivul îndreptându-se spre scări lăsând următoarele cuvinte aruncate peste umăr: „lasă ca discutăm noi sus când vii, îţi arăt eu ţie”…

Adică mă aşteaptă să mă bată. Ce haios! S-a crezut cumva Moş Crăciun momind cu cadouri un copil prost? Am ieşit din scară, am sunat la 112… operatoarea m-a pasat unui poliţist, care poliţist m-a pasat mai departe. Mai exact, să mă deplasez la secţia de poliţie unde am fost cu 2 zile în urmă şi să solicit acolo ce am nevoie. Adică 112 e un fel de home delivery… să zicem că am poftă de pizza. Sun şi dau comandă dar mă duc tot la sursă cum puteam să fac de la început. Aşa că 112 funcţionează probabil doar după 12 noaptea. Pe timpul zilei rugaţi-i pe cei care vă fac probleme să vă aştepte cât daţi o raită la poliţie. J

Ajuns acolo m-am întâlnit iar cu domnul Asanache care deja ştia despre ce este vorba. Mi-a recomandat un echipaj, că am timp să fac sesizare. Zis şi făcut. Cât am aşteptat să se decidă ce şi cum, am scris sesizarea. Eram la a doua scriere. Se făcuse deja 4 jumătate.

Înainte să plecăm [un singur organ a fost trimis] m-a sunat fratimiu [cel căruia îi fac dragonii pe spate să îi acopăr cicatricea] să mă întrebe ce fac, că e pe la atelier şi poate schimbăm câteva vorbe. I-am zis că sunt la poliţie şi că mă duc la atelier să lămuresc problema. A spus că mă aşteaptă să vadă despre ce este vorba, că nu îi povestisem. Ajungem, urcăm, batem la vestita dnă Gâscă şi stupefacţie. A ieşit la uşă, l-a chemat pe respectivul.. şi ce credeţi? Ala mic care făcea scandal era fi-su, mă…

M-a luat din prima, că eram lângă poliţist şi nu îi păsa. Se simţea zeu. Poliţistul [sănătate domnule Asan] s-a legitimat, apoi i-a cerut un act de identitate. După ce baiatu’ lu’ gâscă a guiţat nişte ameninţări, poliţistul m-a rugat să mă îndepărtez ca să înceteze ameninţările. Cică „m-am luat de cine nu trebuie” şi că are el grijă de mine. Când i-a zis de amendă, băiatu’ lu Gască a zis „cât poate să fie amenda? 2 milioane… are de unde. Poliţistul i-a zis că e 10 milioane. Ehhh… tot avea să plătească, a ţinut să precizeze că are bani. Să fie sănătos… Între timp a apărut şi fratimiu, i-am zis să aştepte lângă mine că aşa recomandase poliţistul. Baiatu’ lu’ gâscă tot nu voia să prezinte nici un act, aşa că a trântit uşa şi s-a închis în casă.

Poliţistul a mai bătut la uşă şi a solicitat un buletin de identitate. După ce a ţipat prin casă vreo două minute. A ieşit omul nostru foarte vârtos, gata să sară pe poliţist văzând că nu poate ajunge la mine. Dna Gâscă m-a luat „tare” că nu am procedat corect. Pe bune? Adică sunt ameninţat, pierd 3 zile şi timp cu 2 plângeri la poliţie şi una la Preşedintele blocului şi mi se reproşează că am chemat poliţia? Adică prefera varianta aia de colţ de stradă? Sau să îşi bată joc de mine ca la popice? Pfff…

Apoi brusc băiatu’ lu’ Gâscă a început să îi facă ceva poliţistului pentru că m-am întors spre ei şi am văzut cum încerca să îl ţină de mâini. A început să reacţioneze urât [nu mă aşteptam la asta, am zis ca vine poliţia.. dă cel mult o amenda şi avem parte de linişte]. Nu… a fost nevoie şi de fratimiu ca să îi puna cătuşele. 10 minute a durat. Timp în care ăla mă ameninţa ca sună el pe cineva să se ocupe de mine, striga la maică-sa să cheme televiziunea, timp în care dna Gâscă îi spunea cuiva la telefon că a venit poliţia din cauza „bulangiului ăla de la 7”. Tot în acele aproximativ 10 minute, cât timp poliţistul încerca să îi pună cătuşele s-au întâmplat destule: dna Gâscă a continuat ea ameninţările, dar de altă natură- „lasă că te mut io din bloc, să te caci în gura mea”. Ce limbaj de doamnă, mă face să simt câtă educaţie am pierdut că n-am avut o mama ca ea.

Poliţistul îl întreba pe scandalagiu cum îl cheamă. Ia uitaţi răspuns: „zori de zeamă”. A fost circ în toată regula. Până să îl întrebe cum îl cheamă, s-a tăvălit pe jos, s-a dat cu capul de pereţi, trăgea de tot ce prindea în jur. Dna Gâscă se tot băga între ei până când mi-a fost dat să văd unul din cele mai penibile momente de arestare. Filmele sunt joacă de copii. Băgând mâna între ei, a băgat mâna într-o cătuşă şi apoi ţipa că „ia uite ce mi-a făcut, mi-a pus cătuşele”. Jenibil. Individul o ţinea pe-a lui. „Cine e comandantul? Lasă că ştiu eu ce se întâmplă la secţia 8” şi d-astea.  Că lui nu îi e frică e poliţie domne…

Într-un final am coborât cu toţii, poliţistul reuşind să mai cheme câţiva colegi. Afară striga cât putea de tare, că uite ce face poliţia, bate lumea. Ajuns la maşină a plasat strategic către mă-sa: „ai văzut mamă cum a dat în mine?” la care ea repede: „am văzut, da… acolo în colţ”. A debitat mai târziu alte prostii învelite în minciuni. Dar ajungem şi acolo.

Ajunşi la secţie, am scris încă una cu detaliile pe care le-aţi aflat şi voi mai sus. Între timp dna Gâscă mă bârfea. Avea un argument: am stricat liftul, ca urc din când în când cu încă o persoană. Şi veşnica ei problemă cu 2 persoane la întreţinere. Femeie, dumneata ai venit în august la uşa mea să fiu trecut şi pe luna iulie la întreţinere doar ca să scadă 1 RON la fiecare apartament şi să plătesc veşnica sumă de 30 de  RON la reparaţii de bloc. Reparaţii care nu au treabă la mine pe scară. Iar eu pe vremea aia încă renovam şi treceam din an în paşte. Sunt trecut la întreţinere cu restanţe deşi am plătit înainte să se afişeze. Foarte frumos.

Apoi a bârfit lumea de prin bloc şi cum ar vrea ea să vină poliţia în controale să poată să vază şi ochiu’ ei ceva. Cum a bătut la mine de vreo 15 ori şi nu răspundeam. Femeie, poate nu eram acasă? Şi aud bine de felul meu, am mâncat morcovi când eram mic. Că am trompete şi tobe… chestii. Deci: o dată am comis-o la telefon pe la 7 dimineaţa când m-am apucat să cânt şi din când în când mai bag ceva sunete de pian dar niciodată tare. Este singura vecină care se plânge de zgomot. Înseamnă că restul sunt surzi?

După câteva ore, pe la 7 seara, iese omul relaxat, îşi aprinde o ţigară, stă de vorbă cu dna Gâscă… apoi pleacă. Vine poliţistul care a venit de la început şi mi-a spus că a promis omul că se linişteşte şi mă lasă în pace. De ce? Cică marea problemă a dnei Gâscă  era că am atelier aici. A uitat că plătesc întreţinere şi că am acelaşi drepturi ca orice locatar. Acum câteva rânduri am făcut o pauză să cobor să cumpăr ţigări. Respectivul era jos şi stătea de vorba cu un vecin. M-a privit, am dat bună seara, s-a întors. Deci se poate. Asta dacă nu cumva pregăteşte ceva. Dacă nu mai scriu pe blog două zile, vă prindeţi singuri ce s-a întâmplat.

*Sfat pentru secţiile de poliţie: pe viitor trimiteţi mai mult decât un om. Mai ales că nu toţi reuşesc să facă faţă situaţiei cum a făcut băiatul acesta mai devreme şi nu ştiţi de ce nebuni poţi da.

Filed under: frustrari personale, , , , , , , , ,

Autoportret cu casca

Foto: flaiu

Creioane folosite: 2B, 6B

Filed under: Caietul de schite, , , , ,

Autoportret profil diagonala

Compozitia este facuta pentru gravura. Tehnica pe care vreau sa o folosesc se numeste aquatinta.

Creioane folosite: 2B, 6B

Filed under: Caietul de schite, , , , ,

*Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei!

Blog Stats

  • 295,494 de curiosi din 15 iulie 2009