Andrei Pavel

artist, nu blogger…

Interview with Ben Heine

Picture

Ben Heine este un artist politic din Bruxelles, Belgia.

Ai reuşit să îţi găseşti propriul stil. De ce ai ales ilustraţia?
Să spunem că am un stil. Dar nu trebuie ca găsirea propriului stil să devină un scop. O lucrare bună de artă va fi bună chiar dacă nu este în mod deosebit „stilizată”. O lucrare de artă bună nu trebuie să fie neapărat stilizată. Un stil puternic şi recognoscibil este întotdeauna  bun pentru artiştii care din lipsă de timp nu îşi mai semnează lucrările, pentru că lucrările lor vor fi mereu recunoscute ca aparţinând artistului respectiv.

Să îmi găsesc stilul nu a fost o sarcină uşoară. Îmi amintesc de începuturile picturii mele, de la vârsta de 8 ani [asta se întâmpla acum 17 ani] şi multora nu le plăcea ce făceam. Cred că pictura mea avea prea multe conotaţii personale şi era greu de înţeles de către cei care le priveau. Am continuat să pictez fără să mă intereseze părerea celorlalţi.

Într-o zi, am realizat subit că era inutil să creez artă fără sens şi că nu ofeream nimic. Am încercat să creez imagini care erau deja în minţile oamenilor dar pe care nu le văzuseră niciodată. Am lucrat foarte mult la asta şi m-am întors la desen. Chiar mi-am dorit ca lucrările mele să aibă impact asupra oamenilor. Am încercat noi tehnici, noi materiale, noi instrumente, noi texturi şi noi surse de inspiraţie.

Când eram mai mic, obişnuiam să studiez diferite discipline cu profil artistic. Printre altele, scriam poezii [în franceză], cântam la chitară, tobe şi pian. La 18 ani, un profesor dedicat istoriei artelor mi-a transmis pasiunea pentru acest domeniu. Deşi am desenat intens încă de la 11 ani, acesta a fost momentul în care am realizat că arta grafică va fi pivotul vieţii mele. Această persoană era şi profesor de psihologie astfel ca am urmat şi acest curs. Atunci am început să citesc în minţile oamenilor. A început să mă intereseze teoria subconştientului colectiv a lui Jung şi am încercat să caut în mine imagini şi simboluri universale.

Apoi am început să pictez. Am realizat aproape 200 de picturi mari în câteva luni.

Când mi-am început studiile la Jurnalism, la 19 ani, am făcut ilustraţii cu mesaj politic şi social mult mai realiste. Ilustraţia îi permite artistului să folosească materiale şi metode diferite pentru a crea infinite tipuri de conţinut, fie ele abstract, suprarealism, politic…

Ilustraţia politică se potrivea de asemenea noii mele identităţi ca tânăr jurnalist. Deşi conform pregătirii scriam ştiri, nu m-am considerat un adevărat jurnalist… Găsesc această preocupare foarte importantă dar cumva monotonă. Am ales arta grafică pentru că la asta mă pricep cel mai bine. Momentan îmi propun să fac nişte creaţii politice cu înţeles universal, care ne priveşte pe toţi, ca fiinţe umane [probleme ca încălzirea globală…].

Una din dorinţele mele este să văd crearea unui „departament de desen” în toate facultăţile de jurnalism din Belgia, Europa, din lume. Toţi ar trebui să învăţăm cum să ne exprimăm prin imagini… S-ar putea crea o nouă dimensiune de comunicare inter-umană.

Acum am 25 de ani., lucrez într-o companie creativă de comunicare din Belgia. Sunt încă doritor să fac artă politică pentru cei slabi şi oprimaţi, să fac tot posibilul să aduc speranţă şi curaj  pentru cei care au nevoie mai mult şi să fac artă care să promoveze pace autentică şi democraţie în lumea asta nebună.

Care sunt elementele grafice pe care le foloseşti?

În ce priveşte forma, cele mai multe desene sunt lucrate cu pix negru pe hârtie [cu culori digitale şi efecte adăugate ulterior]. Este o tehnică foarte uşoară. Ştiu că poate sună paradoxal dar poţi avea unele texturi şi contraste puternice cu un instrument atât de simplu. La început, foloseam mereu prea multă cerneală. Acum încerc mai degrabă să fiu „minimalist”, cu suficientă informaţie cât să fie inteligibilă. Liniile şi formele mele sunt mai degrabă ascuţite şi caut un contrast mare de cele mai multe ori.. Destul de des combin culorile calde cu cele reci.

Tehnica mea e o cale  de a-mi exprima mesajele care mă reprezintă printre ceilalţi artişti. Acum cred că am trecut de perioada pixului. O sa fac ilustraţii tradiţionale şi voi reveni la pictură [acuarelă şi culori acrilice].

În ce priveşte conţinutul lucrărilor non politice, folosesc des metafore subtile. Creaţia politică în schimb este mult mai explozivă.

Eşti interesat şi îngrijorat când vine vorba de politică. Care este tema şi ce mesaje transmiţi celor care citesc acest interviu, să înţeleagă mai bine?

În primul rând, vreau să menţionez că nu am sponsori politici. Nu fac ceea ce fac de dragul nimănui. Ilustraţiile politice sunt pentru cei care suferă, împotriva corupţiei şi războiului.

Mereu am fost şocat de orice formă de injustiţie. În arta politică, ţinta mea este să denunţ imperialismul, rasismul, opresiunea, discriminarea, violenţa, crimele împotriva umanităţii… iar ţelul final este să promovez pacea şi respectul mutual între oameni din culturi şi straturi sociale diferite. Aşa am ajuns să desenez despre conflictul israelo-palestinian.
Îmi dau seama că am făcut câteva greşeli cu unele desene în special referitor la această problemă, care este una foarte complexă. Uneori le găsesc prea dure sau provocatoare. Creaţiile mele politice nu ar trebui să rănească vreo comunitate ci doar să facă lumea să gândească şi să acţioneze într-un mod paşnic.

Sunt un înfocat partizan al libertăţii de expresie, considerând că responsabilitatea trebuie luată pentru orice lucru spus, scris, făcut sau desenat.

Când public ceva online, primesc destul de des propuneri şi cereri de publicare de la diverse organizaţii. Internetul este o unealtă fantastică pentru activiştii digitali.
Deşi este o maşinărie de necontrolat, îi ajută pe susţinătorii popoarelor oprimate să aibă o voce. Uneori este un efect mare şi mereu mă uimeşte cum acţiuni bine construite ale militanţilor pot genera schimbări sociale reale şi pozitive şi îmbunătăţiri politice concrete. Asta este ceea ce sper să se întâmple din ce în ce mai mult.

Am observat printre desenele tale o seamă de personalităţi din România: Caragiale, Eliade, Nichita Stănescu, Iorga, Titu Maiorescu şi Tzara, chiar şi Traian Băsescu de două ori. Ce ţi-a atras atenţia asupra lor? Pentru că fiecare imagine e completată de citate din articole ceea ce implică documentare.

Da, am făcut o serie de caricaturi ale unor români faimoşi. A fost pentru o asociaţie de desen din România „Caricatura”. Au participat mulţi artişti internaţionali la acest concurs permanent. Am considerat că merită să îmi trimit şi eu portretele. Cât despre articolele şi cercetarea de la caricaturi, sunt pentru adăugarea informaţiilor pentru cititori. Consider că imaginea este mai clară şi mai bogată când există alături un text informaţional de calitate. Am citit diverse lucruri despre aceşti oameni şi despre politica din trecut şi cea actuală din România. Mi s-a părut foarte interesant!

Lucrările tale ţi-au adus şi premii. Şi să nu uităm de faptul că ai fost publicat.

Da, am câştigat şi câteva premii, dar asta nu este atât de important. Nu fac ilustraţii pentru premii. Câteodată însă se întâmplă şi este o mare surpriză! De exemplu, am primit recent un premiu [Success Award] pentru un desen înscris la prima ediţie a concursului de desen „Naji Al Ali” organizat de „Syriacartoon”. Iar acum câteva săptămâni un certificat de apreciere de la „BuzzyNews”, un jurnal online.

Ilustraţiile mele au apărut în câteva reviste tipărite şi ziare ca ‘La Libre Belgique’ (Belgia), ‘European Voice’ (Belgia), ‘Rolling Stone’ (Germania), ‘Acque & Terre’ (Italia), ‘Le Monde Diplomatique’, Polish edition (Polonia), ‘As-Safir’ (Liban), ‘Al Baath’ (Siria), ‘Europa In De Wereld’ (Olanda), ‘Pulse’ (Marea Britanie)…

Am colaborat şi cu diferite referinţe online cum ar fi ‘Media With Conscience’, ‘The peoples Voice’, ‘Rebelion’, ‘Point.e’, ‘Le Grand Soir Info’, ‘Axis of Logic’, ‘Cafe Babel’, ‘Tlaxcala’, ‘Uruknet’, ‘Quibla’, ‘Planete Non Violence’, ‘Concorde’, ‘Don Quichotte’, ‘Flesh and Stone’… [Fragmente din aceste publicaţii pot fi găsite şi pe site-ul meu personal].

Am realizat coperte de cărţi şi ilustraţii pentru diferiţi autori [James Petras, Mark Prime, Mike Palecek…] de asemenea postere şi desene pentru tricouri.
Sunt şi membru în numeroase asociaţii politice şi organizaţii de desen. Este ceva cu care mă mândresc şi care îmi aduce expunere internaţională.

Am avut şansa de a expune în Belgia, Anglia, Statele Unite, Canada şi Palestina. Am avut chiar şi o expoziţie virtuală ale picturilor mele în „Second Life”!

Galeria artistului: www.benheine.com
www.benheine.deviantart.com
www.benjaminheine.blogspot.com

EN

Ben Heine is a political artist who lives in Brussels, Belgium.

You made it on finding your own style. Why this choice, why illustration?

Do I have a specific style? Thank you! Let’s say so. I think that “getting a style” shouldn’t be a purpose in itself. A good piece of art will be good even if it’s not officially “stylized”. Strong and recognizable styles are always useful for artists who do not sign their creations due to lack of time. People will always be sure it’s theirs! Ha ha.

Anyway, finding my own way in art was not an easy task at all, I remember my beginnings in painting, some 8 years ago, when I was about 17, many people actually disliked what I was doing. I think it had too many personal connotations and it was barely understandable for any other viewer. I’ve continued to paint, not worrying about people’s opinions.

One day, I suddenly realized it was completely useless to create art that was meaningless and that didn’t bring something to people. I tried to create images that are already somewhere in people’s minds, but that they never ever saw before. I worked on this very hard, and I came back to drawing. I really wanted my creations to have an impact on people. I tried new techniques, new materials, new tools, new textures, and new sources of inspiration.

When I was younger, I used to practice different artistic disciplines. Among other activities, I used to write poetry (in French), play guitar, drums and piano and I even used to dance. When I was about 18, a devoted teacher in art history transmitted her passion to me. Although I had been creating and drawing intensively since the age of 11, this was the moment I really knew graphic arts would be in the centre of my adult life. I could have attended her class hours and hours every day. The same person was also teacher of psychology, and I also loved attending this course. This is when I began to read in people’s minds. I got more interested in Jung’s theory on the collective subconscious and tried to search within myself for universal images and symbols.

Then I started painting. I produced about two hundred large paintings in a few months, just after my 1 year trip in Hastings, in England.

When I started my studies in Journalism at 19, I made much more realistic illustrations with political and social meanings. Illustration allows artists to use different materials and methods while creating infinite kinds of content, may they be abstract, surrealistic, political…

Political illustration was also perfectly fitting my new identity as a young journalist. Although I was prepared to write news articles, I never really considered myself as a real journalist… I find this function very important but boring somehow. I chose graphic art, because it’s what I’m the best at. I intend now to make political creations that have a universal meaning, that concern us all, as human beings (Issues like global warming…).

One of my dreams is to see the establishment of a “cartoon department” in all the faculties of journalism in Belgium, in Europe, in the World. We all should learn to express ourselves more with icons and images… It could even engender a new dimension to inter-human communication.

I’m now 25, I work in a creative Communication Company in Belgium. I’m still sincerely willing to make political art for the weak and oppressed ones, to do my best to bring some hope and courage for those who need it the most and to make art that promotes authentic peace and democracy in a mad world.

What are the elements that make your drawings different from others? (Your particular style, line, shapes, angles…).

Regarding form, I made most of my drawings (portraits and cartoons) with a black ballpoint pen on paper (with digital colours and enhancements added afterwards). This is a very easy and rewarding technique. I know it may sound paradoxical, but you can get some extraordinary textures and high contrasts with such a simple instrument. At the beginning, I always put too much ink. Now, I rather try to be more “minimalist”, with just enough information to be understandable. My lines and shapes are rather sharp and I search the highest contrast most of the time. I often mix cold and warm colours.

But as I said, I don’t try to have a specific style. I guess this is my technique and the way I express messages that make me recognizable among other artists’ work. Now, I think that my “ballpoint pen period” is over, ha ha. I’m gonna make more fully traditional illustrations and come back to painting (watercolour and acrylic).

As far as content, in my non-political creations, I often use personal metaphors with soft, sweet and tender meaning. My political production is more explosive.

You’re very interested and “concerned” when coming to politics. What’s the main theme and messages for people reading this to understand better what it’s involving?

First of all, I’d like to say that I have no political sponsors; I don’t create for anybody’s sake. I make political illustrations for those who suffer and against the corrupted and the warmongers.

I have always been deeply shocked by any kind of injustice. In my political work, my aim is to denounce imperialism, racism, oppression, discrimination, violence, Human Rights infringements, crimes against humanity… and my final goal and ideal is to promote peace and mutual respect between people of different cultures and backgrounds. This is how I was brought to draw about the Israeli/Palestinian conflict.

I realize that I’ve made a few mistakes with some drawings on this particular issue, which is a terribly complex one. I sometimes find them “too offensive” or “too provocative”. I think my political creations shouldn’t hurt unnecessarily one community or another. They should make people think and act in a peaceful way.

I’m a huge partisan of wide freedom of expression, considering that responsibility must be taken for everything said, written, done or drawn.

When I publish stuff on line, I often receive propositions and requests of publications from different organizations. The Internet is a fantastic tool for digital activists. Although it’s a huge machine totally out of control, it helps supporters of the oppressed people having a voice in the emptiness. Sometimes this has great effects and it always amazes me how well constructed actions from militants can generate real and positive social changes and concrete political improvements. This is what I hope will happen more and more.

I also noticed you have a big amount of Romanians in your drawings. I’m talking here about Caragiale, Eliade, Nichita Stanescu, Iorga, Titu Maiorescu and Tzara. Even Basescu twice.What got your attention on them? Cause every image is completed by articles and research.

Yes, it’s true. I made several caricatures of famous Romanian people. It was for the Romanian Cartoon Association called “Caricatura”. Many international artists have participated to this permanent contest. I thought it was worth sending my portraits too.

As for the articles and research accompanying the caricatures, I did this to add useful information for the readers. I think any image is much richer and clearer when there is qualitative textual information next to it. I have read different things on these people and on the Romanian past and current political landscape. I found it very interesting!

Your work brought you prizes too. Can you tell me about them? And also about the publications?

Yes, I won a few awards, but this is not very important. I don’t make illustrations for that. Sometimes it happens, and it’s really a surprise! For examples, I recently received a Success Award for a cartoon I submitted to the “1st International Cartoon Contest – Naji Al Ali” organized by “Syriacartoon”. I also received some weeks ago a Certificate of Appreciation from “BuzziNews”, an online journal reporting exclusively in cartoons…

As for the publications, my illustrations have appeared in several printed magazines and papers, such as ‘La Libre Belgique’ (Belgium), ‘European Voice’ (Belgium), ‘Rolling Stone’ (Germany), ‘Acque & Terre’ (Italia), ‘Le Monde Diplomatique’, Polish edition (Poland), ‘As-Safir’ (Lebanon), ‘Al Baath’ (Syria), ‘Europa In De Wereld’ (Holland), ‘Pulse’ (Great Britain)…

I have also worked with different online references such as ‘Media With Conscience’, ‘The peoples Voice’, ‘Rebelion’, ‘Point.e’, ‘Le Grand Soir Info’, ‘Axis of Logic’, ‘Cafe Babel’, ‘Tlaxcala’, ‘Uruknet’, ‘Quibla’, ‘Planete Non Violence’, ‘Concorde’, ‘Don Quichotte’, ‘Flesh and Stone’… (Samples of these publications can be seen on my website : www.benheine.com)

I created book covers and illustrations for renowned authors (such as James Petras, Mark Prime, Mike Palecek…). I also made CD covers, posters, and t-shirt designs. I’m also member of numerous political associations and cartoon organizations, something I’m very proud of and which brings me a better exposure worldwide. I’ve had the chance to exhibit my creations in Belgium, Great Britain, the United States, Canada and Palestine. I even had a virtual exhibition of my paintings in Second Life!

More images at:
www.benheine.com
www.benheine.deviantart.com
www.benjaminheine.blogspot.com

Filed under: Interviews, , , , , , , , , , , , , ,

9 Responses

  1. incerc sa revin — sunt curioasa daca intre timp primwste o oferta din Romania (poate ca deja are…)

  2. Lia says:

    Succes in toate!

  3. Gina says:

    da, ti-am facut deja o vizita!

  4. Ben Heine says:

    Thank you again, Andrei.
    I’m very honored and your blod truly rocks!

  5. […] Articulo Indexado en la Blogosfera de Sysmaya Ben Heine este un artist politic din Bruxelles, Belgia.Ai reu_it s îci gse_ti propriul stil. De ce ai ales ilustracia S spunem c am un stil. Dar nu trebuie ca gsirea propriului st Ben Heine este un artist politic din Bruxelles, Belgia.Ai reu .. […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: