Lecturi urbane the 3rd

Aveam alte treburi… printre care si de platit intretinerea. Am schimbat repede programul si am reusit sa ajung mai devreme cu 10 minute mai devreme pe peronul de la Unirii 1, la fel ca data trecuta. Gasca mica, 7 oameni si o pancarta micuta [A4] plimbareata 😆

Pana sa vina lumea, fata cu pancarta[ aflam si cum te cheama ca doar m-ai facut “zgribulici” in metrou] m-a rugat sa dau o fuga deasupra la un Au*i alb tras pe langa Mac. Tzeapa, nu mai era nimeni. O sa ma tina minte cu cartela de 10 calatorii pe care am solicitat-o [in gluma evident]. Cand m-am intors cu ceilalti doi din scurta calatorie pe “sus” era potol la teancul de carti. Imediat dupa, am zis sa pastrez o mostra de sabota: ziarele [adica brava concurenta la lecturi urbane] , ziare de care nu am scapat nici in metrou. Pe scaune zacea teancul de ziare. Urmau meciuri dure intre ziare si carti.

Al doilea refuz se datoreaza unei cititoare de … nu am retinut numele ziarului dar  e la alegere. Am avut urmatoarele titluri: A.S. Byatt- “Ingeri si insecte”, Pavel Corut- “Quinta sparta” si “Cantecul nemuririi”. Evident ca ultimele 2 titluri mi-au impus un anumit target de varsta. Asa ca am cam fost pe linie moarta prima runda [Unirii- Dristor] si pana pe la Grozavesti am fost refuzat de 4 ori.

Am reusit sa dau primul Corut unei doamne care spre surprinderea mea chiar a citit cu noi la #lecturiurbane pentru ca nu a mai ridicat ochii din carte nici cand am coborat.

Panda a continuat. Cineva isi lua la revedere asa ca am actionat. Cei din gasca deja erau mereu pe faza cand adulmecam cate o “victima”. La Byatt am avut noroc ca am rasfoit si am citit cate ceva, plus descrierea de pe coperta spate. Suficient de convingator incat sa vrea cartea desi initial… nu era interesata. A doua doamna care a bifat lista 😀

Ultima carte. Corut. Dificil… varsta celor din jur ma impingea spre alte vagoane. Tocmai cand ne pregateam sa coboram la Unirii [Adi Ciobotaru si-a facut datoria si ne anunta], Adi a zis ca daca nu am reusit sa dau ultima carte, o ia el sa o puna langa celelalte. Tocmai fusesem refuzat de doi domni in varsta. In timp ce ii spuneam lui Adi ca e mai greu sa “scapi” de Corut ochii unui dintre batranei au sclipit: “Mie imi place Corut”

Hehehehehe… hai ca am dat si ultima carte!

foto: flaiu

pi es- o parte din noi au zburat latreburi sau acasa. altii… au dat o fuga la vin fiert 😀

Filed under: Proiecte offline, citit, cititori, lecturi, metrorex, metrou, party, urbane

Lecturi urbane- Flashmob

Abia ce m-am întors de la Lecturi urbane. Din cate am înţeles, am fost 150 de oameni şi s-au împărţit 350 de cărţi.

La 7 seara ne-am strâns pe peronul de la Unirii şi am dat două ture. Unirii 1 Dristor 1 apoi am schimbat şi am mers de la Dristor 2 înapoi la Unirii.

Am primit 3 cărţi: Shaw- „Despre muzică şi muzicieni”, Colecţiile Cotidianul- „Întâmplări din Gastropolis” şi una în engleză de Gerry Conlon- „In the name of the Father. Din primele două am citit câteva staţii, mai exact prima tură. La un moment dat am oferit locul unei doamne şi mi-a zis să rămân pe scaun să citesc. Până la urmă am insistat şi a luat loc. Cineva din gaşcă a zis ca am făcut un lucru foarte frumos. Eu vin şi zic că e un lucru cât se poate de normal. Aşa cum i-am zis şi doamnei că pot citi şi în picioare.

Oricum, mi s-a părut ciudat să citesc pentru un aşa eveniment. De obicei am cel puţin o carte la mine [sunt fan SF- am mai zis intr-un articol pe-aici]. Reacţiile oamenilor au fost de tot felul. Dar mă bucur că la prima tentativă de a oferi o carte mi s-a spus „o am…” . De la Victoriei însă am reuşit să dau toate cele 3 cărţi. Am întrebat o fată de lângă mine dacă citeşte cu noi [noi însemnând eu şi Ioana] şi s-a văzut încolţită, nu ştia cum să reacţioneze. Apoi a întrebat dacă sunt de vânzare.  I-am spus iar dacă vrea să citească cu noi. Nu trebuie să ia decât cartea. Şi s-a relaxat când am început să spun de proiectul „Lecturi urbane- Oraşul citeşte”. La staţia următoare a urcat o prietenă de-a ei şi am profitat de moment să mă mai uşurez de o carte. Ca un animal de pradă am observat privirea altei tipe. Privirea ei. Cartea mea. Sinapse scurtcircuitate. Instant am prezentat cartea, era în engleză şi am întrebat dacă ar citi o carte în engleză. A zis da. Ultima carte a fost dată.

Si acum un clip de la Vulupe:

Plus…

Gasiti mai multe detalii si lista cu cei care au mai scris de lecturi urbane pe orasulciteste.ro

Filed under: Proiecte offline, 150, 350, bucuresti, carte, carti, citim, citire, cultura, lectura, lecturi urbane, literatura, metrou

Cica greva

De greva s-a tot scris. Am aflat si eu aseara doar pentru ca am trecut pe la cineva care are televizor in casa. Oricum prezenta la locul de munca a fost asigurata de angajati, doar ca au citit probabil ziare sau au jucat table. Ideea era sa nu mai intre bani in fondurile Metrorex.

Nemultumirea mea este legata de faptul ca, indiferent daca e greva sau nu, cartela mea arata ca mai are 6 calatorii si m-am trezit brusc cu cont 0. Hai frate… nu sunt in stare sa aiba si ei tusul ala la zi? Ca prea mare e coincidenta sa nu imi tipareasca aparatul pe cartela de 6 ori.

Filed under: frustrari personale, bucuresti, cartela, greva, metrorex, metrou

Scarile rulante

Ionut vorbeste de aglomeratia din metrou si alta problema asemanatoare cu scarile rulante de la Unirii. Perfect de acord, stiu cum e pentru ca am tot mers ani de zile cred ca de vreo 12 ani]. Solutia lui e “amenda+bataie”. Solutia mea e sa iau metroul cand este mai liber 😀

Eu cu aglomeratia de care vorbeste el m-am obisnuit si adaug la lista lui de nemultumiri faptul ca nu mai apuci sa cobori pentru ca vin toti gramada. Eu stiu ca si la un magazin, sau orice implica iesire/intrare intai se iese ca sa fie loc pentru cei care vor sa intre. Buuun… Dar cati se gandesc la aglomeratia din metrou ca o consecinta a traficului de deasupra? Reparatii, masini prea multe, accidente, etc “evenimente” care ingreuneaza tot ce misca? 🙂

Si acum pot sa zic ce am eu cu scarile rulate. Aici la Universitate pasajul a devenit o trecere de pietoni subterana. S-o fi gandit careva ca acele scari [la cele rulante ma refer] au devenit o trecere de pietoni? Si ca e nesimtire sa te tii cu proastele tale de mana [de exemplu] in timp ce altii vor sa treaca? Da. stiu… unii vor spune ca exista si scarile alea normale de langa. Dar cand te grabesti [sau poate din comoditate] alegi scarile rulante si afli prea tarziu ca era mai bine sa o fi luat pe langa, mai ales cand “imi permiteti va rog?” nu functioneaza.

Filed under: frustrari personale, aglomeratie, bucuresti, bun simt, metrou, nesimtire, ratb, rulante, scari, trafic, universitate