Azi am ieşit să cumpăr cărţi. Am mai spus că sunt fan SF aşa că din când în când dau o raită e la Universitate să văd ce titluri mai găsesc.
Nu m-aş fi apucat să povestesc dacă nu dădeam de acest moşuleţ simpatic şi extrem de amabil. M-a lăsat să mă uit, să aleg… A fost atât de amabil, încât la un moment dat voiam să întreb cât mă costă cărţile puse deoparte dar probabil chiar nu voia să mă deranjeze. Am aşteptat…
Până la urmă i-am spus [când a apărut] că am ales trei cărţi. A început să îmi povestească despre doi dintre cei trei autori aleşi de mine, că au fost prieteni de-ai lui, că scriu bine… OK… unde vrea să ajungă?…
Incă o dată, îi cer un preţ pentru cele trei cărţi, se uită la ele, analizează, îmi pândeşte cu ochiul reacţiile… apoi vine răspunsul călare pe un zâmbet: 50 de RON.
WTF?! Am mulţumit şi am plecat.
În materie de SF, nu foarte multe cărţi depăşesc suta dacă le iei de la tarabă. Până şi la anticariatul deschis recent pe Academiei am găsit cărţi la 5 RON lejer [preţul mediu în zonă]. Dacă vrei la 2 RON trebuie să cauţi… dar de la 5 în sus e mai mult decât decent. Nu se negociază ca la tarabă dacă iei mai multe. Dar măcar ştii la ce te înhami, ai categorii, preţuri, colecţii etc.
Eu am un domn de la care mai iau din când în când, însă azi nu era acolo. Ce m-a enervat la culme e că se cer preţuri aberante pentru nişte cărţi cărora vrei să le acorzi o şansă. Cum să ceri 2 sute pe o carte veche [nu chiar atât de veche, v-aţi prins voi] când doar ediţiile limitate încep de la 2-3 sute cum am păţit acum 2 săptămâni cu ceva de fotografie. Legat de „cărţi la comandă” de pus deoparte, există o speculă de te doare capul. Separat de cei care vând cărţi de-a lungul Universităţii, de la o vreme, şi-au tras nişte ţigani [la propriu şi la figurat] tarabă în faţa ieşirii de metrou de la TNB. Am dar titlul cărţii, autorul, editura şi anul.. Unul din cei doi se preface a fi gânditor şi aruncă preţul: 1 milion jumătate. La care celălalt zice repede că „hai să lăsăm la un milion”. Strategie clasică pentru o carte de 6-7 sute. A doua zi când m-am întors după carte, oamenii veseli nevoie mare că fac şi ei un ban. Mă uit la titlu… complet altceva. Dar ei deja întindeau mâna după bani.
Băi aceştia, nu zice nimeni că nu trebuie să vă iasă bani din treaba asta, că staţi mereu să e aranjaţi, aveţi drumuri la depozit, sunteţi lângă cărţi la prima ora şi indiferent de vreme. Dar nu mai fiţi aşa nesimţiţi că eu unul nu halesc!
Filed under: frustrari personale, carti, cultura, lectura, preturi, taraba, tnb, universitate
Andrei Pavel 