De ceva vreme scriu un articol despre fenomenul Kitsch si artistul prins în arta de consum. Am făcut o paralelă acum pentru că încă de un an sau doi am aflat cu stupoare că eşti apreciat pe piaţă dacă ai expoziţii cât mai multe, cumva pe bandă rulantă. Timpul fiind scurt nici lucrările nu ies aşa cum trebuie. Văd pe zi ce trece cum scade calitatea. Sunt şi artişti care reuşesc să deschidă expoziţii cu lucrări de artă pe măsura, nu zic de toţi. Doar că e un fenomen care se întâmplă la o scară foarte mare. O să dezvolt în articol mai multe despre kitsch şi ce înseamnă pentru că e destul de mult. O să completez cu fragmente din „Cele 5 feţe ale modernităţii” de Matei Călinescu.
Matei Călinescu îl citează pe Alexis de Tocqueville, istoric şi sociolog al culturii, care a analizat efectele democraţiei moderne asupra artelor şi a explicat de ce democraţia conduce la o coborâre a standardelor atât în domeniul creaţiei cât şi al consumului. Într-o democraţie modernă, „numărul consumatorilor creşte, dar consumatorii bogaţi şi rafinaţi sunt din ce în ce mai rari”. Această regulă generală explică de ce şi artiştii sunt „îndemnaţi să producă rapid o mare cantitate de bunuri imperfecte”, printre care şi obiecte de artă, Toqueville descriind în anii 1830 una dintre caracteristicile fundamentale ale modernităţii: ipocrizia luxului.
„În confuzia tuturor claselor, fiecare speră să pară ceea ce nu este şi face mari eforturi pentru a reuşi acest lucru […]. Producţiile artiştilor sunt mai numeroase dar valoarea fiecărei producţii în parte scade. Nemaifiind capabili să se înalţe spre lucruri măreţe, artiştii cultivă ceea ce este drăguţ şi elegant, fiind mai atenţi la aspectul exterior decât la realitate”.
Filed under: frustrari personale, Alexis de Tocqueville, arta, arta de consum, artist, cultura, fenomen, kitsch, matei calinescu
Andrei Pavel 