Andrei Pavel

artist, nu blogger…

Graba strica treaba

De ceva vreme scriu un articol despre fenomenul Kitsch si artistul prins în arta de consum. Am făcut o paralelă acum pentru că încă de un an sau doi am aflat cu stupoare că eşti apreciat pe piaţă dacă ai expoziţii cât mai multe, cumva pe bandă rulantă. Timpul fiind scurt nici lucrările nu ies aşa cum trebuie. Văd pe zi ce trece cum scade calitatea. Sunt şi artişti care reuşesc să deschidă expoziţii cu lucrări de artă pe măsura, nu zic de toţi. Doar că e un fenomen care se întâmplă la o scară foarte mare. O să dezvolt în articol mai multe despre kitsch şi ce înseamnă pentru că e destul de mult. O să completez cu fragmente din „Cele 5 feţe ale modernităţii” de Matei Călinescu.

Matei Călinescu îl citează pe Alexis de Tocqueville, istoric şi sociolog al culturii, care a analizat efectele democraţiei moderne asupra artelor şi a explicat de ce democraţia conduce la o coborâre a standardelor atât în domeniul creaţiei cât şi al consumului. Într-o democraţie modernă, „numărul consumatorilor creşte, dar consumatorii bogaţi şi rafinaţi sunt din ce în ce mai rari”. Această regulă generală explică de ce şi artiştii sunt „îndemnaţi să producă rapid o mare cantitate de bunuri imperfecte”, printre care şi obiecte de artă, Toqueville descriind în anii 1830 una dintre caracteristicile fundamentale ale modernităţii: ipocrizia luxului.

„În confuzia tuturor claselor, fiecare speră să pară ceea ce nu este şi face mari eforturi pentru a reuşi acest lucru […]. Producţiile artiştilor sunt mai numeroase dar valoarea fiecărei producţii în parte scade. Nemaifiind capabili să se înalţe spre lucruri măreţe, artiştii cultivă ceea ce este drăguţ şi elegant, fiind mai atenţi la aspectul exterior decât la realitate”.

Filed under: frustrari personale, , , , , , , ,

Promovam cultura?

Istoric şi instrucţiuni de folosire- dezvoltarea tulpinilor

Carantină– locul unde pot ajunge tulpinile de #viruscultural

Au mai raspandit:

Broken Art- Virusul cultural

Trei puncte- Sa promovam cultura!

100.ro- Virusul cultural!!!

Cele trei puncte- Sa promovam cultura

Filed under: blogosferoidizari, , , , , ,

Virus cultural- carantina

Cei care sunt atinşi de #viruscultural îşi pot direcţiona micile comori găsite, într-o galerie de artă susţinută de ciulea. Am prezentat deja instrucţiunile de utilizare pentru #viruscultural aşa că acum se poate face şi ceva concret pentru susţinerea artiştilor şi a mediului cultural la „Talente în noapte”.

Virusul cultural va da o tulpină de ajutor pentru Talente în noapte, nu de alta.. dar deja e nevoie carantină!

Talente in Noapte: Galeria de Arta

Filed under: blogosferoidizari, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Virus cultural

Ce este virus cultural?

Ca orice virus care se respectă, virusul cultural caută receptori pentru contact şi transfer de informaţie, gripa porcină fiind mic copil pe lângă efectul devastator pe care îl provoacă.

Efectele secundare se manifestă pe durată nedeterminată.

Este un manifest împotriva massurilor cretine care umblă nestingherite în mediul online- ala cu yahoo se închide, ala cu sună dacă vrei să blab la şi te taxează frumos… FWD pe mail cadou pentru spammeri etc

*alţi viruşi inofensivi îţi curăţă PC-ul, virusul cultural îţi curăţă sufletul…

Istoric

S-a aflat în stare incipientă timp de 7 ani. În ultimele 4 luni s-a trecut la ajustarea metodelor de aplicare şi răspândire în mediul adecvat.

Dezvoltarea tulpinilor

2001- viruscultural de tip DP [desen şi pictură]
2002- viruscultural de tip T [tatuaje]
2003- viruscultural de tip M [muzică]
2004- viruscultural de tip P [poezie]
2005- viruscultural de tip F [fotografie]
2006- viruscultural de tip A [actorie]
2007- viruscultural de tip D [artă digitală]
2008- viruscultural de tip G [gravură]
2008- viruscultural de tip I [interviuri]

Scopul: efect contagios de contaminare prin artă şi cultură!

Instructiuni de folosire:

Messenger– se dă mass cu linkuri intresante [ex: am descoperit un blog mişto cu poezii]

Bloguri şi Twitter hashtagul se ataşează cu ajutorul victimei alături de linkul blogului care conţine artă sau cultură, chiar dacă în România cultura este la pământ [ex: #viruscultural de tip X link]- pentru instrucţiuni de utilizare şi tulpini, a se verifica informaţiile de mai sus]


Autorul, deţinătorul celui mai complex tip de virus cultural cu tulpină multiplă de tip DP-T-M-P-F-A-AD-G-I, îşi recunoaşte şi asumă vina eliberării acestui virus cultural şi se supune oprobiului public.

*Aveţi grijă! Acest #viruscultural este la doar un click/tweet distanţă

Filed under: blogosferoidizari, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Anticarii de taraba

Azi am ieşit să cumpăr cărţi. Am mai spus că sunt fan SF aşa că din când în când dau o raită e la Universitate să văd ce titluri mai găsesc.

Nu m-aş fi apucat să povestesc dacă nu dădeam de acest moşuleţ simpatic şi extrem de amabil. M-a lăsat să mă uit, să aleg… A fost  atât de amabil, încât la un moment dat voiam să întreb cât mă costă cărţile puse deoparte dar probabil chiar nu voia să mă deranjeze. Am aşteptat…

Până la urmă i-am spus [când a apărut] că am ales trei cărţi. A început să îmi povestească despre doi dintre cei trei autori aleşi de mine, că au fost prieteni de-ai lui, că scriu bine… OK… unde vrea să ajungă?…

Incă o dată, îi cer un preţ pentru cele trei cărţi, se uită la ele, analizează, îmi pândeşte cu ochiul reacţiile… apoi vine răspunsul călare pe un zâmbet: 50 de RON.

WTF?! Am mulţumit şi am plecat.

În materie de SF, nu foarte multe cărţi depăşesc suta dacă le iei de la tarabă. Până şi la anticariatul deschis recent pe Academiei am găsit cărţi la 5 RON lejer [preţul mediu în zonă]. Dacă vrei la 2 RON trebuie să cauţi… dar de la 5 în sus e mai mult decât decent. Nu se negociază ca la tarabă dacă iei mai multe. Dar măcar ştii la ce te înhami, ai categorii, preţuri, colecţii etc.

Eu am un domn de la care mai iau din când în când, însă azi nu era acolo. Ce m-a enervat la culme e că se cer preţuri aberante pentru nişte cărţi cărora vrei să le acorzi o şansă. Cum să ceri 2 sute pe o carte veche [nu chiar atât de veche, v-aţi prins voi] când doar ediţiile limitate încep de la 2-3 sute cum am păţit acum 2 săptămâni cu ceva de fotografie. Legat de „cărţi la comandă” de pus deoparte, există o speculă de te doare capul. Separat de cei care vând cărţi de-a lungul Universităţii, de la o vreme, şi-au tras nişte ţigani [la propriu şi la figurat] tarabă în faţa ieşirii de metrou de la TNB. Am dar titlul cărţii, autorul, editura şi anul.. Unul din cei doi se preface a fi gânditor şi aruncă preţul: 1 milion jumătate. La care celălalt zice repede că „hai să lăsăm la un milion”. Strategie clasică pentru o carte de 6-7 sute. A doua zi când m-am întors după carte, oamenii veseli nevoie mare că fac şi ei un ban. Mă uit la titlu… complet altceva. Dar ei deja întindeau mâna după bani.

Băi aceştia, nu zice nimeni că nu trebuie să vă iasă bani din treaba asta, că staţi mereu să e aranjaţi, aveţi drumuri la depozit, sunteţi lângă cărţi la prima ora şi indiferent de vreme. Dar nu mai fiţi aşa nesimţiţi că eu unul nu halesc!

Filed under: frustrari personale, , , , , , ,

Lecturi urbane- Flashmob

Abia ce m-am întors de la Lecturi urbane. Din cate am înţeles, am fost 150 de oameni şi s-au împărţit 350 de cărţi.

La 7 seara ne-am strâns pe peronul de la Unirii şi am dat două ture. Unirii 1 Dristor 1 apoi am schimbat şi am mers de la Dristor 2 înapoi la Unirii.

Am primit 3 cărţi: Shaw- „Despre muzică şi muzicieni”, Colecţiile Cotidianul- „Întâmplări din Gastropolis” şi una în engleză de Gerry Conlon- „In the name of the Father. Din primele două am citit câteva staţii, mai exact prima tură. La un moment dat am oferit locul unei doamne şi mi-a zis să rămân pe scaun să citesc. Până la urmă am insistat şi a luat loc. Cineva din gaşcă a zis ca am făcut un lucru foarte frumos. Eu vin şi zic că e un lucru cât se poate de normal. Aşa cum i-am zis şi doamnei că pot citi şi în picioare.

Oricum, mi s-a părut ciudat să citesc pentru un aşa eveniment. De obicei am cel puţin o carte la mine [sunt fan SF- am mai zis intr-un articol pe-aici]. Reacţiile oamenilor au fost de tot felul. Dar mă bucur că la prima tentativă de a oferi o carte mi s-a spus „o am…” . De la Victoriei însă am reuşit să dau toate cele 3 cărţi. Am întrebat o fată de lângă mine dacă citeşte cu noi [noi însemnând eu şi Ioana] şi s-a văzut încolţită, nu ştia cum să reacţioneze. Apoi a întrebat dacă sunt de vânzare.  I-am spus iar dacă vrea să citească cu noi. Nu trebuie să ia decât cartea. Şi s-a relaxat când am început să spun de proiectul „Lecturi urbane- Oraşul citeşte”. La staţia următoare a urcat o prietenă de-a ei şi am profitat de moment să mă mai uşurez de o carte. Ca un animal de pradă am observat privirea altei tipe. Privirea ei. Cartea mea. Sinapse scurtcircuitate. Instant am prezentat cartea, era în engleză şi am întrebat dacă ar citi o carte în engleză. A zis da. Ultima carte a fost dată.

Si acum un clip de la Vulupe:

Plus…

Gasiti mai multe detalii si lista cu cei care au mai scris de lecturi urbane pe orasulciteste.ro

Filed under: Proiecte offline, , , , , , , , , , , ,

*Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei!

Blog Stats

  • 307,169 de curiosi din 15 iulie 2009