*Scripeţi în sprijin pe carcasă,
plăcerea doamnei cu o coasă.
E un oftat suspinul din tăiş,
o adiere ce fuge pe furiş,
extazul pielii descărnate,
căldură fără sănătate
ce-apune peste sânii tăi.
Privindu-ţi iar umerii goi
piciorul meu iarăşi grăbeşte,
difuz, spre carnea ce răceşte
buzele moi şi nemuşcate
de linia ce le desparte.
Mirosul nopţii de măcel
agonizează peste-acel
fior, ce zace-n nebunie
cu vagi umbre de parodie.
Filed under: audiobook, 2006, Arta deceptiei, poezie, rastalmaciri, versuri
No comment 😐 ( dar faptul in sine ca am dat comment ar trebui sa spuna multe 🙂 )
m-am obisnuit 😛
asa ca te inteleg…
Pe cine ai omorât în gând?…
Sau mă îneşel eu?
Cred că sunt prea curios, dar mi-am imaginat fiecare vers… şi nu ma-m simţit chiar confortabil. Sună un pic ciudat:)
n-am omorat pe nimeni.. doar ca asa suna cand cineva “moare” in ochii mei 🙂
Excitant…
🙂
🙂
fericit înainte de a fi mâncat,
înconjurat de suflete globulare
mă las pradă înfrigurării
sau unui clişeu neuitat de negru.
[…] Ela Roseni, Gabriela Savitsky, Geanina, Jamilla, Lady A, Lisabeth, Maminineta, Maria Barbu, Sssfinxxx, Stropi de suflet, X-Exergy, cam ăştia… Îi treci pe toţi, le laşi comentarii, apoi alcătuim […]