Andrei Pavel

artist, nu blogger…

Autoportret + portret

E un desen mai vechi inceput de Marius Gherasim, “fratele meu mai mic”. S-a cam sifonat hartia dar iese la spalat 😀

Creioane folosite: 5B

Filed under: Caietul de schite, , , , ,

Autoportret linii

Am avut cateva portrete de facut ca tema pentru scoala. Un motiv in plus sa rasfoiesc iarasi caietul de schite 😀

Creioane folosite: 2B, 6B

Filed under: Caietul de schite, , , , ,

Amintiri despre pictura: Decor

În 2002 am descoperit pixurile cu gel. Şi efectele de marker. Am avut o perioadă de tranziţie cu temele decorative, treceam uşor uşor de la tatuaje la altceva.

Filed under: Amintiri despre pictura, , ,

Amintiri despre pictura: Prima expozitie

După ce  in 2001 m-am înscris la AAP, în mai puţin de un an am avut şi prima expoziţie de grafică şi pictură. „Primul pas” odată făcut, am avut impulsul de a merge mai departe şi de a face noi lucrări. Îmi amintesc şi acum emoţiile avute la înscriere… aşteptam confirmarea altora când de fapt eu trebuia să fiu atent la mine. Galeriile Artas  din Bucureşti s-au mutat de câţiva ani de la Piaţa Rosetti, clădirea a rămas demolată aproape un an şi acum tronează o mare clădire.

Filed under: Amintiri despre pictura, , , , , ,

Amintiri despre pictura: Irisi si crizanteme

La fel ca la „Garofiţe”, aveam prostul obicei de a desena peste culoare. „Irişi şi crizanteme” este una din încercările din 2001.

Filed under: Amintiri despre pictura, , , , ,

Amintiri despre pictura: Garofite

Acum ceva anişori mă atrăgeau mai mult culorile. Încă nu aveam putere de redare să pot picta/desena orice voiam. Aşa că am început şi eu cu ce puteam, mai ales că trebuia să am un început. Veneam după modele de tatuaje şi o pauză prea mare de la ultima pictura. Şi… pictam mai interesant în clasa a 7-a.

Singurul lucru pe care am reuşit să îl fac într-o mâzgăleală banală a fost să desenez fluturaşi pe garofiţe. Sau ca făcând parte din flori.

Filed under: Amintiri despre pictura, , , ,

Artist vs. blogger

Prima condiţie îndeplinită ca blogger este să ai un blog. Mai departe, dincolo de definiţie ţine de conţinut. Acest titlu pe care îl am în header „Artist, nu blogger…” tinde să devină „Mai mult artist decât blogger”. De ce?

Pentru că am pornit de la ideea de a avea o pagină în care să adun la un loc mai tot ce fac. Mi s-a „reproşat” că am un cult al personalităţii prea dezvoltat. Însă a apărut interacţiunea cu ceilalţi oameni din blogosferă.

Deşi este o pagină personală prin care promovez arta şi cultura [acum să nu vă aşteptaţi să fiu o persoană prea sobră] se pare că am avut lipici la public. Acum vă întreb pe voi: ce părere aveţi despre mine [valabil mai ales pentru cei care mă cunosc personal] ca artist, blogger sau ambele?…

Pe partea de artă am o listă cu de toate însă pentru a funcţiona online sunt nevoit să mă împart între a face şi a vorbi despre ce fac. O mare parte din  voi ştiţi care sunt preocupările mele artistice.

Însă în ultima vreme au mai apărut câteva coordonate care schimbă datele problemei. Am fost prezent prima oară la un party cu oameni din blogosferă. Apoi a urmat un curs de promovare online [datorită felului în care mi-am structurat blogul] având marele avantaj să vorbesc din propria experienţă având în vedere că ţin foarte mult la conţinutul unui blog. La fel ca în frustrările personale, abordez teme care mă afectează în mod direct, ca să nu scriu aflat pe dinafară. Iar zilele trecute am participat la BlogTrip Suceava, unde am fost prezent la discuţii în calitate de blogger, chiar dacă „ocupaţia principală” este din domeniul artistic.

În viaţa de zi cu zi, omul se confundă cu artistul din prisma activităţii şi a modului de implicare. Totodată, în imaginea percepută din exterior, se confundă eronat omul cu artistul. Având în vedere că blogul prezintă punctele de vedere şi moralitatea [în cazul de faţă ale artistului], cât sunt artist şi cât sunt blogger [în varianta online]?

Hai să vă văd la asta!

Filed under: blogosferoidizari, , , , ,

La politie

După supărările de azi noapte când am prins ocazia să îmi vărs năduful cu dna Gâscă, iată că am reuşit să ajung şi la poliţie. Unde am dat de un om foarte de treabă. Cel mai înţelegător poliţist ever!

Acest domn Asanache Nicolae a avut răbdare să mă asculte [toata lumea ştie cât de mult pot sa vorbesc :lol:] şi să pot depune plângere legat de ce s-a întâmplat aseară. Când i-am povestit că acea cameră este un atelier de pictură, a aflat şi de blog. Am rămas surprins mai devreme, când m-am întors de la Lecturi urbane, să găsesc un comment de la el. A văzut că sunt om de treabă şi încerc să fac ceva. Totodată a apreciat că am ales varianta legală de rezolvare a situaţiei. Nu ştiu de ce, dar e prima oară când am senzaţia că poliţia îşi face treaba. I-am semnat şi dăruit unul din volumele mele de poezie. Tot respectul pentru secţia 8 de poliţie!

Filed under: frustrari personale, , , , , , , , , , ,

Lecturi urbane- Flashmob

Abia ce m-am întors de la Lecturi urbane. Din cate am înţeles, am fost 150 de oameni şi s-au împărţit 350 de cărţi.

La 7 seara ne-am strâns pe peronul de la Unirii şi am dat două ture. Unirii 1 Dristor 1 apoi am schimbat şi am mers de la Dristor 2 înapoi la Unirii.

Am primit 3 cărţi: Shaw- „Despre muzică şi muzicieni”, Colecţiile Cotidianul- „Întâmplări din Gastropolis” şi una în engleză de Gerry Conlon- „In the name of the Father. Din primele două am citit câteva staţii, mai exact prima tură. La un moment dat am oferit locul unei doamne şi mi-a zis să rămân pe scaun să citesc. Până la urmă am insistat şi a luat loc. Cineva din gaşcă a zis ca am făcut un lucru foarte frumos. Eu vin şi zic că e un lucru cât se poate de normal. Aşa cum i-am zis şi doamnei că pot citi şi în picioare.

Oricum, mi s-a părut ciudat să citesc pentru un aşa eveniment. De obicei am cel puţin o carte la mine [sunt fan SF- am mai zis intr-un articol pe-aici]. Reacţiile oamenilor au fost de tot felul. Dar mă bucur că la prima tentativă de a oferi o carte mi s-a spus „o am…” . De la Victoriei însă am reuşit să dau toate cele 3 cărţi. Am întrebat o fată de lângă mine dacă citeşte cu noi [noi însemnând eu şi Ioana] şi s-a văzut încolţită, nu ştia cum să reacţioneze. Apoi a întrebat dacă sunt de vânzare.  I-am spus iar dacă vrea să citească cu noi. Nu trebuie să ia decât cartea. Şi s-a relaxat când am început să spun de proiectul „Lecturi urbane- Oraşul citeşte”. La staţia următoare a urcat o prietenă de-a ei şi am profitat de moment să mă mai uşurez de o carte. Ca un animal de pradă am observat privirea altei tipe. Privirea ei. Cartea mea. Sinapse scurtcircuitate. Instant am prezentat cartea, era în engleză şi am întrebat dacă ar citi o carte în engleză. A zis da. Ultima carte a fost dată.

Si acum un clip de la Vulupe:

Plus…

Gasiti mai multe detalii si lista cu cei care au mai scris de lecturi urbane pe orasulciteste.ro

Filed under: Proiecte offline, , , , , , , , , , , ,

*Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei!

Blog Stats

  • 307,169 de curiosi din 15 iulie 2009