Andrei Pavel

artist, nu blogger…

Eu, tu, altii…

De câţiva ani de zile încoace tot aud de la alţii că şi-ar dori să fie în locul meu. Nu ştiu în ce măsură aş fi de acord cu ei fiind conştient de preţul plătit. Într-un fel pot spune că reuşesc să fac mai tot ce mi-am dorit. Şi zic  „mai tot” pentru că deja e… destul de greu [mama lui de timp] ce fac momentan, poate chiar şi faptul că mă rezum doar la atât. Insă şi prea multe direcţii nu sunt bune, rişti să te pierzi pe drum. Motiv pentru care şi încerc să le îmbin pe toate într-un fel sau altul.

Îi înţeleg pe cei care îmi apreciază munca pentru că aşa cum un privitor se bucură de un tablou, preferă să vadă la altcineva decât să facă. Eu unul aş vrea să scriu SF [am câteva scrieri] dar prefer să descopăr lumile altora, să le citesc fascinanta putere de a zămisli lucruri noi, total străine de lumea mea. Aş fi vrut să mai dansez [am avut trupa de break-dance] in liceu] dar nu mai am timp aşa că îmi fac de cap când ajung la seri dansante. De atmosferă aşa…

Suit_vs_BreakDance_2Suit_vs_BreakDance_5

Am menţionat dansul ca să pot ajunge la PARKOUR [aveţi câteva filmuleţe mai jos], o libertate a mişcării. Din păcate presupune mult timp liber pentru antrenamente şi o condiţie fizică întreţinută constant şi cum eu nu am mai călcat într-o sală de sport de vreo 6 ani… exceptând primul an de la arte când am avut extra prezenţe şi am participat la campionatul universitar de judo. Eu oricum nu mai fac sport de când am ales şcoala iar la scurta vreme după ce am renunţat la sport am aflat de nişte probleme la coloană. Am făcut tratament, s-a rezolvat dar nu mai am voie să sar peste cap si alte trăsnăi.

Hai că o dau în sentimentalisme şi nu e bine. Ideea e că mereu va fi ceva de apreciat la ceilalţi şi să mă pot bucura de ceea ce văd.

Filed under: frustrari personale, , , , , , , , , ,

10 Responses

  1. ralu says:

    hmm…stii cum este…omul niciodata nu este multumit,iar eu in asta nu vad un lucru rau;intotdeauna este bine sa incerci sa te autodepasesti,si sa nu trasezi limite;problema apare atunci cand incerci sa imiti pe cineva,asa cum se intampla foarte des in ziua de azi;in special tinerii fara pic de personalitate…si pana la urma “ce este imitatia?fals sau imprumut?furt sau plagiat?” nu imi amintesc autorul,dar intrebarea cred ca ar trebui sa spuna ceva multora dintre noi!

    • sssfinxxx says:

      altii se inspira 😆
      eu am avut o discutie la scoala acum vreo 2 saptamani. era o expozitie si am zis ca eu nu ma duc. profa a intrebat de ce nu merg. i-am zis ca am vazut destule cat am avut “Clipa de arta”. si o colega: “dar tu nu mergi in expozitii sa te inspiri de la altii?” si i-am zis ca nu. la care ea socata: “da’ ce… tu ai inspiratie divina?” si i-am zis ca da. a belit niste ochi…

      asadar… lumea se inspira se pare. nu fura.. nu imprumuta 🙂

  2. ralu says:

    Da..lumea nu mai fura,nu mai imprumuta,ci se inspira!interesant punct de vedere cel al colegei tale…dar un artist,arta,,ideea ta,tocmai asta e frumusetea!”inspiratie divina”??? in orice domeniu,1% este talent si 99% munca..daca muncesti si iti place ceea ce faci,rezultatul va uimi si pe cei din jur;)

  3. Alexa says:

    De cand te ”URMARESC”, am remarcat ca-ti plac provocarile, ca faci cu devotament tot ce-ti propui , ca esti talentat…ca daruiesti frumosul celui care priveste opera ta , dezinteresat
    asa te percep eu si te felicit Andrei !

  4. Tu esti cel din fotografii? Uluitor. Parcă ai fi un cazac zburător… Dacă și în literatură vei ajunge la asemenea performanță… Trebuie să-ți ținem minte numele. 🙂 E și predestinat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: