Andrei Pavel

artist, nu blogger…

Print si cersetor

Stătea la geam, pe scaun. Fâşul de pe mâneci era jupuit iar materialul îi atârna până spre genunchi în fâşii de un alb murdar. Pantaloni de trening zdenţuroşi şi o pereche de şosete găurite. Abia mai târziu am observat parul vâlvoi şi barba crescută, neîngrijită. Am neglijat multe detalii pentru ca privirea mi-a fost atrasă de felul în care îşi strângea la piept cele 2 pungi pe care le avea. Le ţinea strânse la gură, sprijinite de el şi parcă îi era frică de ceva.

I-am întins nişte bani. I-a refuzat retrăgându-se în geam de parcă ar fi vrut să se facă una cu el. Eu abia veneam de la mama, am filmări următoarele zile şi luasem câteva rânduri de haine. Aveam şi plăcintă cu dovleac. M-am gândit că nu o să refuze. S-a retras iarăşi, am insistat, apoi fără să mă privească în ochi a întins cu aceeaşi frică mâna. I-am întins o pereche de pantaloni de trening şi în continuare se retrăgea strângând de cele două pungi. I-am văzut iarăşi ciorapii găuriţi şi mi-am adus aminte ca aveam o pereche de ciorapi groşi. Da, nu avea încălţări. Nu am mai aşteptat să refuze. I-am pus în braţe. După două staţii, în timp ce coboram, realizam ca de fapt nu era numai frică. Era ruşine.

Şi nu e vorba de cerşetori care insistă sau care strâng bani pentru alţii. Ălora nu le dau din principiu. Dar mi se rupe sufletul când vad un om care pur şi simplu a rămas acolo şi nu are nimic altceva de făcut decât să supravieţuiască. Şi ştiu că nu îl pot ajuta decât… foarte puţin. Orice i-aş da. Îi mai prelungesc cu câteva clipe o zi de căcat în România.

Mă întreb câţi dintre noi reuşesc să îşi mai păstreze acel dram de ruşine, demnitate i-aş spune, în momente dificile când eşti nevoit să accepţi orice?

Filed under: frustrari personale, ,

18 Responses

  1. embrionu says:

    demnitate.oare cati mai stiu ce inseamna acest cuvant?

  2. dAImon says:

    si onoare.

    cumva, desi vag, insemnarea ta mi-a amintit de filmul Klass.

  3. petrutza says:

    Rusinea lui e de intles… Ar fi vrut sa aiba o alta soarta, o alta viata, in trecut, ca a nu fi ajuns in locul acela, in starea aceeea…

    Te felicit pentru gest, pentru darnicia ta, pemtru felul tau de a fi si pentru sensibilitatea cu care ai redat acest moment de viata.

    Sa ai o sapt. frumoasa!

  4. scarlet says:

    Nu pot sa cred ca ai postat asta?!
    De cateva luni am o poveste cu acelasi titlu,insa total diferita.
    A fost un soc sa citesc titlu.
    Impresionanta poveste.

    • sssfinxxx says:

      nu ma intreba de titlu.. stiu carteas cu acelasi nume dar acolo era vorba de doua persoane. aici erau cumva doua persoane intr-una singura. m-a socat pozitiv felul in care reusise sa pastreze acel ceva.
      si nu e poveste, em ai degraba povestire. se intamplase cu o ora inainte sa scriu articolul 🙂

  5. Emil says:

    Felicitari pentru gestul tau! Ce pot sa spun? Tragic si emotionant!

  6. maria says:

    Da onoarea si simtul rusinii sunt pe cale de disparitie ,nici eu nu dau banii cersetorilor tigani dar cind vad oameni fara maini sau picioare ma gindesc ca sunt noroacoasa ca sunt intreaga ,acestia nu cer asteapta sa le dai,magindesc ce mult sufera si cu cita durere in ochi iau banii le da guvernul o mizerie de pensie ,pomana ridicola si eu dau milioane de euro pe scene ,perdele si fite si acesti loviti de soarta nu indreaznaesc sa intinda mina ….dureros si trist !

    • sssfinxxx says:

      problema la baiatul ala [ca avea 20 si ceva de ani] e ca nici macar nu astepta. eu lucrez mult cu imagini.. si felul in care strangea pungile… mancarea a fost singura la care a cedat. chiar si acum imi pare rau ca prima oara i-am oferit bani. poate o sa sune ciudat dar simt cumva ca l-am jignit in dorinta mea sa il ajut. eu “marele artist” am primit o letie de viata de la un om amarat. si nici cersetor nu era, cel putin atunci

  7. Ukume says:

    buna. sunt si eu noua si ma gandesc ca stii cum e, so, daca vrei sa dai un deget de ajutor, ti-as fi recunoscatoare!

    in ceea ce opriveste articolul tau, din pacate, se practica din ce in ce mai mult acest fenomen care, nu face altceva decat sa violeze intimitatea utilizatorului.

    sanatate!

    • sssfinxxx says:

      uneori ma simt la inceput de drum, indiferent ce fac sau de cat timp fac. daca am cum sa te ajut, o sa incerc. astept sa imi zici despre ce fel de ajutor este vorba 🙂

  8. miruna50 says:

    Print si cersetor ..Se poate …caci in viata nu poti sti cand ,intr-un moment ,poti schimba una cu cealalta …Desi nu asta e ideea….Si …daca sub velintele zdrentaroase de cersetor mai ramane un dram din ceea cear fi putut sa fie …atunci inca nu e totul pierdut …Dar …e mai de admirat ,mai ales ,ca e vorba de un barbat …sa fi ramas o urma de demnitate convertita in putere ..Cate femei raman cu un copil ,sau doi si …fac cum pot sa nu atarne zdrentele pe ele …viata e o lupta …si …foarte multi au situatii disperate …Foarte multi ..Si printul din ei dainuie prin nerenuntarea la lupta …

  9. Ginela says:

    de multe ori m-am lovit si eu de asemenea situatii,i i privesti si simti ca te doare sufletul de parca ai fi tu implicat direct…sincer pe mine ma doare,te gandesti ca poate a fost cineva si a trecut printr-o trauma psihica sau poate cine stie de ce a ajuns in asemena situtie….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: