Andrei Pavel

artist, nu blogger…

Poezii in week-end: Sonetele tacerii [X, XI, XII]

*Deasupra, neagră, arde indecisă
puterea nopţii reci, ca un ciorchine,
cu vântul tăios şi ploi meschine,
şuvoi curgând din bolta larg deschisă.

Îmi desfac pieptul şi plouă şi-n mine.
Vrând să suspine e imprecisă
iubirea ce o credeam promisă
dar e un fragment mânat să aline

zorii ce clipesc dulcea răzbunare,
în spectrul luminilor ancestrale
peste-ntuneric de noapte flămând.

Descătuşarea caldă de lumină
se zbate-n orizont ca să obţină
năframa dimineţii, pe rouă căzând.

*În cercuri ne-nvârtim singurătatea,
sub bolţile de cer ce destrămate
par atât de vii încât aduc şoapte
fumurii în clipe ce pândesc noaptea,

când lumânări îţi ard mereu în spate
cu fumul pâlpâit zidind cetatea,
de foame ostoită, vanitatea,
ce se hrăneşte-n pasiuni răscoapte.

Prăbuşită peste nopţi liniştite,
în umbra zidurilor părăsite
tâmpla mea arde, zvâcnind mă răneşte.

De câte ori o-îmbrăţişa lumina
pierdută pe veci îmi părea cortina,
ea este vântul ce mă răscoleşte.

*Trădat de un vis ce stă să înceapă,
chiar lângă irisul zidului opus
mă scaldă iar lumina soarelui apus
ce luceşte pierdută-n izvorul de apă.

În aşteptarea lungă ce mi-a adus
un gând nou, mult mai aproape de groapă,
îmbrăţişez tăcerea, dar îmi crapă
liniştea pe care o îmbrac supus.

Trecutul mă arde pe propriul meu rug,
fredonând frenetic cuvinte ce fug
în chip de copil dar cioplite cu dălţi.

Se învârte haotic ochiul minţii
în colţul gurii arătându-şi dinţii.
Lumea îşi dărâmă ultimele porţi.

Filed under: audiobook, , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: