Andrei Pavel

artist, nu blogger…

Interview with Armin Mersmann

_Self_Portrait_by_nimraArmin Mersmann  este din State iar cu timpul, experienţa s-a acumulat iar desenele lui vorbesc de la sine. Însă după ce i-am cunoscut pe Lama Khoja şi Jose Carlo Mendoza am considerat necesar să aflăm mai multe de la unul dintre cei mai buni, mai multe detalii în privinţa acestui stil şi de faptul că talentul nu trebuie irosit ci să menţină creativitatea la cote maxime.

De ce ai ales acest stil şi de unde pasiunea pentru desen?

Iubesc arta abstractă, asta am făcut după ce am terminat şcoala de artă, nu o şcoală foarte bună. Sunt un desenator şi un  în adâncul inimii, aşa gândesc şi acesta este limbajul meu artistic natural. Acum sunt încă influenţat de abstract într-o scenă concepţională şi emoţională dar rămân să rămân fidel în reprezentarea viziunii personale.

Ce încerci să surprinzi şi care este importanţa portretelor?

Viaţa, un gând, un moment prinse în pasiuni nelimitate. Folosesc simboluri personale şi universale. Încerc să transfer o sămânţă, un punct de plecare de unde privitorul să îşi înceapă călătoria, inspirat pentru un moment de desenul meu. Personal, nu vreau să transmit privitorului ceea ce transmite imaginea în sine. Sunt fascinat mai mult de ceea ce simte persoana, ce vede şi cum reacţionează la un mic indiciu al gândurilor mele.

Mulţi văd aceste desene ca pe nişte copii după fotografii. Este mai mult de atât?

Lucrările mele capătă mai mult sens dacă sunt văzute originalele şi nu nişte simple imagini pe monitor, pentru că urmele de creion se văd foarte clar deşi din cealaltă parte a camerei un desen se vede ca o fotografie. Desenele sunt făcute din sute de poze de referinţă , oglinzi, memorie şi imaginaţie. O poză se face într-o clipă dar când desenez are loc o călătorie în povestea personajului. Îmi ia sute de ore să analizez şi să interpretez, să găsesc indicii în privinţa portretului apoi reinventez pe hârtie, schimb totul conform propriilor idei. Sunt conştient de tehnicile fotorealiste şi am grijă să nu le folosesc foarte mult, fotorealismul nu mă interesează aşa cum mă interesează realismul.

De ce crezi că artişti ca tine aleg să deseneze atât de realist?

Nu ştiu ce i-a  influenţat să facă  această alegere. La început eram foarte încântat de această manieră de a desena, dar mi-a trecut repede. Am realizat în scurt timp că ce fac nu este artă ci masturbare tehnică. Aveam mai multe de spus decât puteam desena, vroiam să îmi dezvolt propriile tehnici şi să le folosesc într-o manieră personală şi interesantă. Detaliile prezintă un mare interes, îmi place complexitatea şi mă intrigă cum lumina şi umbra formează iluzii. Cu acest progres tehnic sunt capabil să împărtăşesc idei, sentimente şi emoţii în ceva ce alţii consideră un „ism” lipsit de viaţă.

Îţi trebuie o anumită stare sau poţi desena oricând?

Pot desena oricând, oriunde. Este vorba de o imensă etică, o gândire care este mai presus decât talentul, oricare ar fi acela.

Alegi o anumită dimensiune a hârtiei sau o adaptezi în funcţie de model?

În ultimii 5 ani desenele s-au mărit, când portretele au devenit şi ele de 5 ori mai mari decât mărimea reală a unei feţe. Este un sentiment suprarealist în realismul lor, care prind privitorul din cealaltă parte a camerei, simţind în faţa lor o senzaţie de micşorare.

Fragile___pencil_drawing_by_nimra

Compoziţiile tale seamănă foarte mult cu nişte gravuri. Foloseşti şi simboluri, ce reprezintă ele?

Compoziţiile se nasc din atracţia mea pentru abstractizare. Simbolurile, de exemplu becurile, strâng energie, simbol al vieţii. Odată sparte sunt măturate şi apoi vor fi uitate. Deşi sună ciudat, asta este interpretarea.  Aproape fiecare fundal are propria simbolistică extinsă şi adaugă tensiune lucrării.

Ai vreo lucrare preferată din tot ce ai făcut?

Nu prea. Odată ce am terminat desenul respectiv, nu îmi place să fiu influenţat de el. Prefer să îmi văd lucrările în expoziţii sau vândute, îmi place să le văd la alţii în casă. Când nu sunt expuse, le depozitez.

Cum te simţi stăpânind tehnica, să poţi lucra cu atâta detaliu şi totuşi să te poţi juca cu ideile? Pentru că cei mai mulţi se rezumă doar la tehnică si practic doar reproduc nişte poze.

E o provocare să lucrezi într-o formă de artă care prin natura ei este mai degrabă inutilă [de ce să nu faci pur şi simplu o poza?]. Acest lucru mă îndeamnă să spun mai mult, încercând să merg în mai multe direcţii decât poate un aparat foto, dincolo de fotografie, interpretând şi transformând o imagine unde poza poate juca doar un rol foarte mic. M-am oprit din a face simple reproduceri după poze acum multă vreme dar nu regret că acela a fost procesul de învăţare.

Ai vreun sfat pentru aceşti tineri artişti?

Să nu lucreze pe pozele altora, să folosească propriile fotografii. Sunt mult mai indicate pozele normale pentru că te forţează să inventezi decât doar să copiezi. Să încerce să deseneze ceva din viaţă măcar din când în când, altfel pozele de referinţa vor deveni un obicei, un reflex. Scopul final este să creeze artă nu doar copii după pozele unor celebrităţi, eventual acele celebrităţi să pozeze pentru un desen.

Aici este un interviu audio de la expoziţia din Universitatea Baylor, destul de interesant [simbolistica câtorva desene].

Galeria artistului: http://arminmersmann.artroof.com/http://arminmersmann.artroof.com/ sau http://nimra.deviantart.com/

ENMonolithic_drawing_final_by_nimra

Armin Mersmann is from United States and in time, experience filled his spirit, but his drawings are talking for themselves. After we met Lama Khoja and Jose Carlo Mendoza I considered that we should know from one of the best, more details about this style and about the fact that talent most not be wasted. The talent should mantain creativity at the highest levels.

First of all, what made you choose this style? Where from this passion for drawing?

I love abstract art, I was and abstractionist when I got out of art school, but not a good one. I am a drawer and draughtsman at heart that’s how I think and it’s my natural artistic language. Today I’m still influenced by abstraction in a conceptual and emotional sense but stay true to how I choose to represent my personal vision.

What are you trying to catch and what’s the importance of the portraits?

Life, a thought, a moment in time wrapped around boundless passions. I use symbols both personal and universal; I try to transfer a seed, a starting point for the viewer to begin their journey that for a small moment is inspired by my drawing. I do not however have any interest in passing my exact concept to the viewer not in the way an illustration does. I am much more fascinated by what a person feels, sees and reacts to with just the title as a hint of my thoughts.

Many people see this as copies of photos. What do you think? And is it more than that?

I think my work makes more sense by seeing the original drawing and not a copy on a monitor, the pencil mark remains king, you see marks in a very un-photographic like manner yet appear photographic form across the room. They are drawn from a combination from life, from hundreds of reference photos, from a mirror, memories and my imagination. A photo is taken in an instant but when I work a journey takes place through the models character. I spend hundreds of hours analyzing and translating, I find the clues within the face that I than reinvent on paper changing even the likeness to suit my concept. I am aware of photorealistic techniques I am also very careful not to use a lot of them, photorealism doesn’t interest me in the least realism does.

Why do you think that artists like you choose to draw such realistic images?

I don’t know of whey others do it. In the beginning just being able to draw in this manner was very exciting lots of ooohs and ahhs, yet that got old very fast I quickly came to the realization this is not art but more akin to technical masturbation! I had more to say then hay I can draw, I wanted to build onto my technical knowledge and try to use it in a more personal and interesting manner. Details are of great interest to me; I love complexities and pattern I am intrigued how light and shadow works to capture an illusion. Within this technical prowess I must be able to share ideas, feelings and emotions in what some conceder a dead “ism” that is way I do it.

Do you need a certain mood for drawing or you can draw anytime?

Nope anytime, anywhere…it’s all about a great work ethic which is more important than talent, whatever that is.

Are you choosing a specific size when working or you have it depending on the model?

The work has gotten larger in the last five years, when the face becomes five times or more the size of a real human face there is a surreal feeling within its reality, they grab the viewer from across a room and when standing in front of these large drawings you feel curiously small, they can be unsettling.

And about the compositions… they’re so much like etchings. You also use symbols. What are they meant to be?

Compositions comes from my love of abstraction. Symbols, for instance take the light bulbs; they harness energy, a symbol for life, once broken they are swept away not unlike an old ancestor and soon will be forgotten. Yet it’s unlikely that’s how they translate to others, and that’s fine. Most backgrounds are to some extent symbolic they also feel very industrial and add to the tension of the work.

Is there a favorite piece that you created?

I don’t really some grow on me some don’t, I never live with my own work other than when I am working on it. Once it’s done I don’t like being influenced by them, I like seeing the work in exhibits or if they sell I like seeing them in someone else’s home. When I am not showing or they are not in galleries they go to storage. The drawing of my Mom called “Blues for Mama” is the only one I won’t sell yet I can’t even live with that one.

How does it feel to be able to work with such details and also have this ability to create and play with the ideas? Cause most of the young artists that started this style of drawing are only reproducing other images.

It feels like a challenge to work in an art form that by its very nature can be rather useless (why not just take a photo). This fact invigorates me into saying more, trying to go in different directions then a camera could, beyond a photo, translating and transforming an image where the photo can only play a small part. I stopped reproducing from photos a long time ago but don’t regret learning from this process.

79213fs

And do you have any advice for them?

Don’t work from someone’s else’s photos for the art is done for you, just work from your own, it’s better to use mediocre photographs because it makes you invent more than just copy. Say more about larger topics or small intimate things not just that you can draw; for many here at DA can draw very well. Try to work from life at least some of the time, if you don’t reference photos will become a lifelong crutch. In the end your goal should be to create art and not another copy of Angela Jolie or Johnny Deep this kind of drawing misses that mark, unless of course you can get them to model for you in person than you might haves something.

Here is an audio interview  from the Baylor University Exhibit, kind of interesting.

http://www.wacotrib.com/aw/content/features/slideshows/audio/mersmann/

More images at: http://arminmersmann.artroof.com/ or http://nimra.deviantart.com/

//

//

Filed under: Interviews, , , ,

6 Responses

  1. ol!
    m’ai convins: cind imi vviu reveni, si voi avea timp -dar voi incercaa sa am- voi cauta sa descccopar si sa inteleg, atit cit pot, lucrarile lui A Mersmann si pe cele ale lui Lama Khoja şi Jose Carlo Mendoza

  2. CELLA says:

    păi DA! faci “treabă” bună 😆
    expresia asta nefericită face aşa o carieră în limba română că-mi vine să-i pun pe ăia de-o izgodiră să şi-o mănînce, de fiecare dată şi încă în plus…
    zic, eu, n-ar suna mai bine: îţi faci meseria cu profesionalism. punct
    sper că nu eşti supărăcios, io… le cam zic, cum le simt 😆
    dacă eşti sensibilos să-mi atragi atenţia, te menajez 😉

  3. […] Articulo Indexado en la Blogosfera de Sysmaya Armin Mersmann este din State iar cu timpul, experienca s-a acumulat iar desenele lui vorbesc de la sine. Îns dup ce i-am cunoscut pe Lama Khoja _i Jose Carlo Mendoza am considerat necesar s aflm mai multe de l Armin Mersmann este din State iar .. […]

  4. […] masturbare tehnică. Aveam mai multe de spus decât puteam desena, vroiam să îmi dezvolt … […] Uni Ego / Interview with Armin Mersmann « Andrei […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: