Manifestul artei fractale

Arta fractală a apărut acum aproximativ 15-20 de ani. Prima apariţie publică poate fi considerată articolul despre Setul Mandelbrot publicat în „Scientific American” în 1985. De atunci, multe progrese au fost făcute atât în capacitatea de randare cât şi înţelegerea geometriei fractale.

Arta fractală se referă la fractali- forme sau seturi digitale caracterizate prin afinitate şi o cantitate infinită de detalii la toate dimensiunile, care folosesc un proces bazat pe iterative numerice. Arta fractală este o subclasă a artei bidimensionale şi este în multe privinţe similară cu fotografia, o altă formă de artă care a fost întâmpinată cu scepticism. Generarea unui fractal se face cu eforturi artistice şi uneori prin căutare matematică iar fractalii ca artă se diferenţiază în mod clar de alte activităţi digitale prin ceea ce este şi ceea ce nu este.

Arta fractala nu este:
- complet computerizată, în sensul ca nu calculatorul face totul. Fractalul este generat de calculator dar în direcţia dorită de artist
- întâmplătoare sau lipsită de reguli. Fiind bazată pe matematică, randarea fractalilor ţine de determinism. Se aplică aceiaşi paşi imaginii generate având de fiecare dată acelaşi rezultat, mici modificări putând fi făcute voit- astfel devine o activitate ce poate fi învăţată nu un proces haotic de apăsare a butoanelor
- ceva ce poate fi făcut bine de oricine are un computer [oricine poate lua un aparat foto si să facă o poză dar asta nu înseamnă că este şi un fotograf bun aşa cum oricine poate lua o pensulă şi să picteze dar să nu se ridice la nivelul unui mare artist]. Oricine poate crea fractali pe un computer dar nu oricine poate excela

Arta fractală este:
- expresivă. Prin culoarea pictorilor şi umbrele/luminile fotografilor, artiştii învaţă să îşi exprime ideile dar asta nu înseamnă  că nu sunt capabili să folosească acest mediu ca limbaj expresiv într-un mod similar
- creativă. Rezultatul trebuie să fie creat ca în fotografie sau pictură prin abstractizarea formei adunând elementele de bază de compoziţie, culoare şi echilibru folosite în arta vizuală tradiţională. Necesită efort şi inteligenţă în calcularea formulelor precum şi folosirea schemelor cromatice, a paletei de culori dar mai ales a parametrilor ceruţi. Fiecare element poate fi  optimizat, ajustat şi optimizat în cătarea combinaţiei potrivite. Libertatea de a manipula aceste faţete ale unui fractal aduce cu ea şi obligaţia de înţelegere a acestora şi efectele lor din partea artistului.
*Aceasta este o traducere adaptată a articolului „The Fractal Art Manifesto” scris de  Kerry Mitchell.

Filed under: digital stuff, abstractizare, artei fractale, digital, fractal manifesto, fractali, Kerry Mitchell, manifest, manifestul